Mânie fără iluzie. Prin suflet. Unu..

Postat Tuesday, September 2nd, 2014 de Laura Andreşan.

0

Alan Wallace- Am pornit de la semnalarea unei diferențe fundamentale și foarte importante între viziunea budistă și concluzia științei occidentale, potrivit căreia toate emoțiile noastre îndeplinesc un rol. Pentru știință toate emoțiile sunt acceptabile- nu vrem de fapt să scăpăm de mânie sau de așa-numitele emoții distructive, ci doar să găsim măsura și circumstanțele potrivite pentru ele. În budism însă lucrurile sunt foarte diferite vrem să smulgem din rădăcini toate perturbările mintale, astfel încât să nu mai revină niciodată. Ideea este că în principiu, acestea nu sunt niciodată potrivite și chiar și în cantități foarte mici, ele tot sunt echivalente cu o boală sau o otravă. (…)

În viziunea occidentală este suficient să fii normal. Din perspectivă budistă, a fi normal înseamnă doar că acum ești gata să practici Dharma; acum ești capabil să înțelegi că ne scăldăm cu toții într-un ocean de suferință, pentru că mințile noastre sunt tulburate, pentru că oamenii obișnuiți sunt în mare măsură supuși perturbărilor mintale.

Așadar, pare să existe o diferență foarte mare până când treci la o examinare mai atentă. În special din expunerea lui Paul Ekman, ies în evidență doi factori importanți. În primul rând atunci când apare mânia, aceasta ne influențează percepția și cogniția și există o perioadă refractară a emoției în care nici măcar nu ai acces la inteligență. În mod similar în budism mânia este, prin definiție, o stare mintală perturbatoare, care derivă din iluzie și distorsionează întotdeauna perceperea realității. (…) Acest aspect ridică o întrebare foarte interesantă pentru cercetare- dacă este posibil să apară o emoție care să semene foarte mult cu mânia, dar a cărei perioadă refractară să fie foarte mică sau chiar inexistentă și care să influențeze foarte puțin sau chiar deloc percepția și cogniția. (…) Poți să simți o energie foarte mare atunci când asiști la o nedreptate, dar aceasta ar avea din ce în ce mai puțin de a face cu o perturbare mintală. Prin urmare întrebarea este următoarea: dacă mânia poate fi constructivă, nu ar fi ea cu atât mai constructivă cu cât ar fi mai puțin iluzorie?

Dalai Lama- Dorința și antipatia nu sunt prin ele însele perturbări mintale. Dacă cineva detestă varza de Bruxelles, aceasta nu este o perturbare mintală, dacă nu este combinată cu atașamentul. Tot așa în cazul mâniei, simpla apariție a unei dispoziții mintale mai dure sau mai aspre (…) nu implică în mod necesar apariția perturbării mintale a mâniei, care este prin definiție iluzorie.

Paul Ekman- Ați ridicat aici două chestiuni diferite, ambele complexe și interesante. Prima se referă la întrebarea dacă într-un episod de mânie constructivă, sau orice altă emoție, individul este într-adevăr influențat în timpul perioadei refractare. Aș dori să fac două observații. În primul rând, dacă este o mânie constructivă, perioada refractară este scurtă și suntem mai în măsură să reacționăm la schimbările circumstanțelor care au provocat apariția mâniei. În al doilea rând termenul “influențat” nu este potrivit în acest context. Ar trebui să folosim mai degrabă termenul de “concentrat”. În astfel de situații individul are o perspectivă mai îngustă, dar și mai concentrată. Atenția se concetrează asupra evenimentului care a provocat și asupra reacției la acesta. (…) Lucrul minunat în legătură cu emoțiile este acela că ele te fac să te concentrezi, te pun în mișcare. Si ești liber să reacționezi la ceea ce se petrece după aceea. Astfel ele joacă un rol de adaptare. Când nu îndeplinesc acest rol, ai o perioadă refractară mai lungă și reacționezi la lucruri care nu sunt, de fapt, prezente. (…) Să luăm exemplul meu cu telefonului soției (care nu sunase la ora stabilită, ceea ce a dus la apariția unor “scenarii” mintale și emoții distructive). Faptul că în acea situație am luat în considerație și relația cu mama mea (o relație proastă, în care nu am fost niciodată în stare să-mi manifest mânia față de ea) a însemnat că eu reacționam nu doar la ceea ce făcuse sau nu făcuse soția mea. Ci reacția mea era influențată și de alți factori, iar perioada refractară a fost, în consecință, mai lungă. (…)

Richard Davidson- Aș vrea să comentez puțin pe marginea a două elemente care au legătură cu ideea influențelor. Așa cum ați putut observa… ariile nucleului amigdalian și hipocampului sunt apropiate una de alta. Nucleul amigdalian este asociat cu emoțiile negative, hipocampul cu aspecte ale memoriei. (…) Când vedem un obiect care ne provoacă o emoție, aproape invariabil acesta declanșează și amintiri asociate. Când Paul a început să se gândească la relația cu mama sa, nucleul amigdalian și hipocampul conversau între ele. Așadar este adevărat că în majoritatea cazurilor are loc o adăugare sau o colorare aplicată de emoțiile noastre propriilor percepții și care provine din aceste alte zone ale creierului. (…)

Nu cred că știința s-a preocupat până acum de ideea că emoțiile negative ar putea conține mai multe elemente bune care să fie păstrate. În cazul mâniei, de exemplu, ar putea exista un fel de furie plină de compasiune, o compasiune foarte puternică, care păstrează unele din trăsăturile mâniei, dar nu are componenta distorsionantă sau iluzorie….

Daniel Goleman- Dalai Lama a dat din cap în semn de apropare….

***-textul este preluat din cartea Emoțiile Distructive- cum le putem depăși, autor Daniel Goleman, ed. Curtea Veche. Lucrarea redă dialogul dintre Dalai Lama și oamenii de știință; evenimentul a avut loc în anul 2000 și s-a desfășurat timp de o săptămână în localitatea Dharamsala-India.

Dalai Lama- Sancitatea Sa Tenzin Gyatso, cel de al 14-lea Dalai Lama.

Dr. Paul Ekman-profesor de psihologie, director Laboratorul pentru Interacțiuni Umane-facultatea de Medicina San-Francisco, Univ. California.

Dr. Daniel Goleman- scriitor, copreședinte al Consorțiului pentru cercetarea Inteligenței Emoționale în Organizații.

Dr. Richard J. Davidson- profesor catedra Wiliam James, profesor psihologie și psihiatrie la catedra Vilas, director al laboratorului pentru Neurologia Afectelor- Universitatea Wisconsin.

Dr. Alan Wallace-lector asociat, Departamentul pentru Studii Religioase, Univer. California, Santa Barbara.


Buddha’s words…

Postat Monday, August 18th, 2014 de Laura Andreşan.

0

“Acolo unde nu există germene, nu poate apărea în lume un copac.

Cum ar putea atunci să aibă loc producerea de ramuri, de frunze, flori sau fructe?

Fără aspirația la iluminare, nu există posibilitatea apariției unui Jina în lume.

Cum ar putea atunci Sakra, Brahma, fructul și discipolii să se manifeste. (…)

Generozitatea, moralitatea și de asemenea răbdarea și vigoarea, sau elanul,

Concentrările și înțelepciunea – - toate acestea ar trebui dedicate iluminării, transformate în ea.

Însă nu trebuie să înșfăcăm iluminarea, considerând-o ca aparținând agregatelor. (…)

Ființele găsesc plăcere în a se stabili undeva, tânjesc după obiectele simțurilor,

Sunt înclinate către a apuca, neinteligente și aproape oarbe.

Dharma ar trebui obținută ca nimic în care să te stabilești și ca nimic de care să apuci.

Conflictul ei cu lumea este evident. (…)

O păsăre care zboară nu lasă urme în spațiul intermediar,

Nici nu stă pe el, nici nu cade pe pământ.

Tot așa, Bodhisattva care înaintează înspre “ușile către libertate”

Nu experimentează Odihna Binecuvântată și nici nu înaintează în semn. (…)

Atunci când yoghinul înaintează în înțelepciune, cea mai bună dintre perfecțiuni,

El dă naștere marii compasiuni, însă nu și noțiunii sau ideii de ființă.

Atunci, înțeleptul devine demn de ofrandele întregii lumi,

El nu consumă niciodată fără rost hrana tărâmului. (…)

Când înțelepții devin concentrați cu hotărâre,

Contemplând zi și noapte înțelesul înțelepciunii, cea mai înaltă perfecțiune,

Atunci corpurile, gândurile și vorbirea lor devin libere ca o pasăre pe cer.

Cum ar putea Fratele Întunericului să mai găsească vreo intrare la ei? (…)

Înțelepciunea perfectă nu este unul dintre agregate, și totuși nu este nimic altceva decât ele. (…) Înțelepciunea perfectă este o perfecțiune infinită pentru că atât obiectele, cât și ființele sunt infinite. Înțelepciunea perfectă este o perfecțiune infinită pentru că nu se poate ajunge la începutul, mijlocul sau sfârșitul oricărui fapt obiectiv. (…) Înțelepciunea perfectă este infinită din cauza infinitudinii obiectelor… din cauza infinității ființelor.

Câți dintre oameni sunt înzestrați cu încredere perfectă în Buddha, în Dharma și în Samgha? Numai câțiva au încredere perfectă. Mai puțin decât acei puțini sunt cei care obțin fructele Celui-Care-A-Intrat-În-Curent, și, după aceea fructul Celui-Care-Se-Mai-Întoarce-O-Dată, sau a Celui-Care-Nu-Se-Mai-Întoarce. Și mai puțini obțin stadiul de Arhat. Chiar și mai puțini realizează iluminarea unui Pratyekabuddha. Chiar și mai puțini își ridică gândurile la iluminarea supremă. Și mai puțini dintre cei care și-au ridicat gândurile la iluminarea supremă își întăresc acel gând. Chiar mai puțini sunt aceia care, după ce și-au înălțat cugetele la iluminarea deplină și au întărit acel gând, sălășluiesc manifestând și vigoare. Chiar mai puțini sunt cei care caută să mediteze  la perfecțiunea înțelepciunii. Și mai puțini sunt cei care înaintează în perfecțiunea înțelepciunii. Și mai puțini sunt cei care, înaintând și străduindu-se în perfecțiunea înțelepciunii, se află în stadiul de Bodhisattva “fără întoarcere”. Și mai puțini, înaintând și străduindu-se în perfecțiunea înțelepciunii, vor cunoaște iluminarea deplină. Și mai puțini înaintând și străduindu-se în perfecțiunea înțelepciunii, cunosc efectiv iluminarea deplină.” (preluare din Prajnăpăramită Sutra- sutra despre perfecțiunea înțelepciunii, învâțâminte buddhiste)

Cu drag…


Heaven (part3)

Postat Tuesday, August 12th, 2014 de Laura Andreşan.

0

Dorind mâncare, complăcându-se în imaginație, ființele

rătăcesc mereu prin naștere și moarte, cu mințile atașate.

Ca dharme atât “Eu” cât și “Al meu” sunt ireale și goale, vide.

De unul singur a ajuns prostul încâlcit în spațiu.

Așa cum cineva care bănuiește că a fost otrăvit

Se poate prăbuși, deși nici o otravă nu a ajuns în stomacul său,

Tot așa, prostul care a acceptat ideile de “Eu” și de “Al meu”

Este forțat, de chiar acea idee foarte ireală de “Eu”, să treacă…

…prin naștere și moarte, încă o dată, și încă o dată.

(preluare din Prajnăpăramită Sutra- sutra despre perfecțiunea înțelepciunii, învâțâminte buddhiste)



Heaven (part2)

Postat Tuesday, August 12th, 2014 de Laura Andreşan.

0

A urma agregatele: forma, senzația, percepția,

Voința sau conștientizarea, a nu reuși să le înțelegem cu înțelepciune

Sau a imagina aceste agregate ca fiind goale,

Înseamnă a urma un semn, a ignora calea non-producerii. (…)

Însă, când el nu urmează forma, senzația sau percepția,

Voința sau conștientizarea, ci rătăcește fără casă,

Nepercepând că înaintează ferm în înțelepciune,

Gândurile sale fiind la non-producere- atunci cea mai bună dintre meditațiile calme își croiește drum către el. (…)

În realitate, nimic, niciodată nu este produs, nu dispare, nu este distrus. (…)

Ceea ce nu există, acel non-existent, cei proști îl imaginează

Ei își închipuie atât non-existența, cât și existența.

Ca adevăruri ultime, atât existența, cât și non-existența nu sunt reale.

Atunci când înțelege asta cu înțelepciune, un Bodhisattva merge mai departe. (…)

Toate cuvintele pentru lucrurile folosite în această lume trebuie lăsate în urmă,

Toate lucrurile produse și făcute trebuie transcense, depășite,

Atunci este câștigata cunoașterea nemuritoare, supremă și incomparabilă.

Acesta este sensul în care vorbim despre înțelepciunea perfectă (preluare din Prajnăpăramită Sutra- sutra despre perfecțiunea înțelepciunii, învâțâminte buddhiste)


Heaven (part1)

Postat Sunday, August 10th, 2014 de Laura Andreşan.

1

“Nu împărtășesc opinia contemporanului meu Bernard Shaw că oamenii ar face abia atunci ceva corect, când ar putea ajunge la vârsta de 300 de ani. Cu prelungirea duratei vieții nu s-ar realiza nimic, dacă nu s-ar schimba radical multe altele în condițiile de viață”-Sigmund Freud în Studii despre Societate si Religie (Opere Esențiale, volum 9. Ed. Trei)