…poate textul de mai jos este mai greu de “digerat” dar va rog sa nu il treceti cu vederea. De ce? Pentru ca poate sa fie o “achizitie”, una care te pune pe ganduri in clipele cand n-ai ceva mai bun de facut, una care te face sa te intrebi de ce sunt fata sau baiat? Oare, ma defineste doar ce port sub fusta, sau in pantaloni?
“Atunci cand urmarim dezvoltarea caracteristicilor sexuale umane, vom observa ca, pe masura ce avansam pe scara biologica a regnului animal, interactiunile psihice dintre bebelus si persoana care il ingrijeste joaca un rol din ce in ce mai semnificativ in determinatea comportamentului sexual (si a stabilirii identitatii de gen, nota Laura) si exista o scadere relativa a controlului exercitat de factorii genetici si hormonali. La oameni, identitatea esentiala de gen, adica sentimentul individului de a fi barbat sau femeie este determinata nu atat de caracteristicile biologice, ci de sexul atribuit copilului de catre cei care il ingrijesc in primii 2-4 ani de viata. In mod similar- identitatea rolului de gen (adica identificarea individului cu anumite comportamente tipice pentru barbati sau pentru femei intr-o anumita societate) este puternic influentata de factori psihosociali.
Identitatea nucleara de gen- daca individul se considera a fi barbat sau femei-Money si Ehrhard (1972) demonstreaza faptul ca parintii in conditii obisnuite, chiar daca sunt convinsi ca ii trateaza pe copiii lor, baieti si fete, exact in acelasi mod, manifesta deosebiri determinate de gen in comportamentul lor fata de acestia. Desi exista deosebiri masculin/feminin avand la baza istoricul hormonal prenatal, aceste deosebiri nu determina in mod automat diferentierea postnatala a comportamentului masculin/feminin.
Hormonii androgeni in exces prezenti in perioada postnatala la fete pot fi responsabili, de exemplu, de comportamentul baietesc si de o crestere a energiei consumate in actiuni de recreere si de agresivitate. Stimularea androgena prenatala inadecvata la baieti poate cauza o anumita pasivitate si lipsa de agresivitate, dar nu influenteaza identitatea esentei de gen. De asemenea, copii hermafroditi care sunt crescuti in mod neechivoc ca fete sau baieti, vor dezvolta o identitate solida ca barbati sau femei in functie de practicile educative, indiferent de zestrea lor genetica, de productia de hormoni si chiar, intr-o anumita masura de aspectul exterior ar dezvoltarii organelor genitale (Money si Ehrhard)
Comportamentul parental timpuriu (in special cel matern) care influenteaza identitatea sexuala de gen si functionarea sexuala in general, nu se intalneste exclusiv la oameni. Harlow si Harlow (1965), in lucrarea clasica despre primate, au demonstrat faptul ca un atasament adecvat, prin contact protector si strans din punct de vedere fizic intre pui si mama este esential pentru dezvoltarea unei reactii sexuale normala la maimutele adulte; absenta unei ingrijiri materne normale, si in al doilea rand, a interactiunii cu grupuri de prieteni in perioadele critice ale dezvoltarii afecteaza capacitatea ulterioara de reactie sexuala adulta. (…)
Freud a sugerat o bisexulitate psihica pentru ambele sexe, el a postulat faptul a identitatea genitala cea mai timpurie, atat la baieti cat si la fete, este masculina. El a sugerat ca fetele se concentreaza mai intai pe clitoris ca sursa de placere similara cu cea procurata de penis si isi deplaseaza identitatea lor genitala primara ( si orientarea sexuala implicita) de la mama catre tata, intr-o orientare oedipiana pozitiva(complexul Oedip), ca o expresie a dezamagirii de a nu avea penis, a angorasei castrarii si a dorintei simbolice de inlocuire a penisului tatalui.
Atribuirea si adoptarea unei identitati nucleare de gen determina, din scopuri practice, consolidarea rolurilor de gen considerate masculin sau feminin.
Identitatea rolului de gen-Despre baieti se spune ca sunt mai buni la sarcinile care necesita o procesare cognitiva superioara si o inhibare a raspunsurilor invatate anterior, fiind mai analitici. Despre fete se presupune ca sunt mai afectate de ereditate, iar baietii mai mult de mediu; fetele sunt mai auditive, baietii mai vizuali. Printre diferentele de gen stabilite se numara: fetele au abilitati verbale mai bune decat baietii, ei exceleaza in sarcinile matematice, cele vizual spatiale si sunt mai agresivi. Sunt deschise intrebarilor diferentele de sensibilitate tactila, de teama, de timiditate si anxietate, nivelul activitatii, competivitatea, conformitatea, ingrijirea si comportamentul matern. Care din aceste diferente sunt determinate in mod genetic, care social, si care sunt invatate prin imitatie? Maccoby si Jacklin considera ca in diferentele de gen legate de agresivitate si de abilitatile vizual-spatiale sunt implicati in mod clar factorii biologici. Atat la primatele umane, cat si la cele sub-umane, exista dovezi ale unor mari agresivitati la masculi, constatare care pare a fi universala in toate culturile si care sugereaza ca nivelurile agresivitatii sunt legate de hormonii sexuali. Rezultatele studiilor de cercetare sugereaza in fond ca un comportament pe baza rolului de gen in timpul copilariei este influentat de factorii hormonali prenatali, insa specialistii s-au pus de acord asupra faptului ca majoritatea trasaturile ce diferentiaza baietii si fetele sunt, dupa toate probabilitatile, determinate de factori culturali.
Meyer (1980) sugereaza ca, la fel cum bebelusul si copilul mic se identifica in mod inconstient cu parintele de acelasi gen in stabilirea identitatilor nucleare de gen si a rolului de gen, tot asa ei se identifica cu interesul sexual al parintelui fata de celalalt parinte. Money evidentieza ca regulile comportamentului masculin/feminin se invata si subliniaza identificarea copilului cu aspectele reciproce si complementare ale relatiei dintre barbati si femei.
Formarea identitatii provine din cea mai timpurie relatie dintre bebelus si mama, in special atunci cand experientele bebelusului implica afecte intense, placute sau dureroase. Urmele lasate in memorie de aceste conditii afective formeaza schemele esentiale ale reprezentarii de sine a bebelusului ce interactioneaza cu reprezentarea de obiect a mamei sub impactul afectului placut sau neplacut. Astfel, se construiesc doua serii de reprezentari paralele si separate la origine, reprezentarea de sine si de obiect, precum si starile lor afective corespunzatoare, pozitive sau negative. Aceste reprezentari, de sine si de obiect, de tipul – in intregime bun- si respectiv – in intregime rau- sunt integrate intr-o reprezentare totala de sine si o reprezentare totala a celorlalte persoane semnificative, un proces care constituie o integrare normala a identitatii. Identitatea se construieste din identificari cu relatia cu un obiect, nu cu obiectul. Aceasta implica o identificare, atat cu sine, cat si cu celalalt in interactiune si internalizarea rolurilor reciproce ale respectivei interactiuni. Stabilirea identitatii esentiale de gen- adica a unui concept integrat de sine, care defineste identificarea individului cu un gen sau altul- nu poate fi considerata ca separata de stabilirea unui concept corespunzator al celuilalt, care include o relatie, cu acest celalalt ca obiect sexual dorit. Aceasta legatura dintre identitatea esentiala de gen si alegerea obiectului dorit din punct de vedere sexual explica, in acelasi timp, bisexualitatea intrinseca a dezvoltarii umane: ne identificam atat cu noi insine cat si cu obiectul dorintei noastre.
In masura in care un copil de sex masculin, se traieste pe sine ca un copil de sex masculin iubit de mama lui, el se identifica cu rolul unui copil de sex masculin si cu rolul mamei de sex feminin. Dominanta reprezentarii de sine ca un copil de sex masculin ca parte a identitatii Eului va asigura dominanta unei orientari heterosexuale-inclusiv cautarea inconstienta a mamei in toate celelalte femei. Dominanta identificarii cu reprezentarea mamei poate determina un tip de homosexualitate la barbati (Freud).
La copilul de sex feminin, in masura in care prima sa relatie cu mama cimenteaza identitatea esentiala de gen a copilului, identificandu-se atat cu sine, cat si cu rolul mamei in interactiunea dintre ele, dorinta ulterioara a copilului de inlocuire a tatalui ca obiect al iubirii mamei si, de asemenea, ca alegere pozitiva a tatalui in relatia oedipiana, consolideaza si identificarea inconstienta cu tatal” preluare din cartea Relatii de iubire, normalitate si patologie, autor Otto F. Kernberg.
Concluzia cred ca s-ar putea scrie asa. Biologic te nasti baiat sau fata, dar ca s-o simti, s-o stii in suflet trebuie neaparat sa iti fie “confirmat ” de realitate” adusa la inceput de mama si privirea ei, de tata si puterea lui, de…. restul lumii. Si tot lumea, iti arata cum sa fii… baiat sau fata. Deh, sa fii simplu OM, e lucru mare.
Cu drag
Laura
Interventiile chirurgicale au fost facute la inceputul acestui an, mai exact din februarie pana in aprilie, perioada in care Angelina Jolie a suportat o dubla masectomie, si apoi o reconstructie mamara. Jolie si-a scazut riscul sa dezvolte cancer mamar la sub 5 la suta, initial masectomiei prezentand un risc de peste 85 la suta. Jolie, in varsta de 37 ani acum si mama a sase copii, sustine ca in luarea acestei decizii grele pentru o femeie, a fost influentata si de durerea suportata de mama sa, Marcheline Bertrand, care s-a stins din viata la 56 ani, rapusa de cancer. Angelina a dezvaluit public aceasta parte extrem de intima din viata ei, in speranta ca va fi un exemplu pentru alte femei in situatii similare: “Eu sper ca si alte femei sa traga foloase din experienta mea. Intr-o nota mai personala va spun ca nu ma simt mai putin femeie, din contra ma simt mai puternica. Viata vine cu multe provocari” -Angelina Jolie.
care le migreaza spre scrot) ma rog, au fost, femei. In pantecul mamei, principiul feminizarii are prioritate fata de cel al masculinizarii, deci, la naiba… la inceput e …femeia! 
