….Trying to make this work, but you act like a jerk
Silly of me to keep holding on ….
...Bya (Mefisto al nostru) simte.. starea ce a trait-o Rihanna cand a scris…Stupid In Love. Si cred ca multe femei…am fost macar o data in viata…. indragostite prosteste, nu? Acum…e Bya…
Draga mea sper din suflet sa nu treci prin ….starea fizica, ce a parcurs-o Riri indragostita prosteste de Chris Brown. Pana la versuri…au fost batai …traume….
Va amintiti?
Uneori e mai bine sa spunem doar: I still love you, but I just can’t do this anymore!!!… si sa credem asta, oricat de oarba ar fi dragostea. Poate asa reusim sa mai evitam…din traume…
(Rihanna- Stupid in Love- RatedR)
Cu drag
Laura
Tags: bya, laura andresan, profa de sex, PROFAdeSEX, profadesex.com, ratedR, rihanna, stupid in love
draga profa….am cam lipsit in ultimul timp din motive de sanatate,dar am revenit in forta…ma intristeaza f tare acest subiect pt k am multe prietene care nu au inteles ink k NU MERITA!!!mai bn pui punct relatiei inainte sa se ajunga la asa cva….eu una,sa fiu intr-o situatie asemanatoare…cred k nu i-as fi permis nici makr cu o floare sa ma atinga,dar sa ma ……nuuuu..nici nu vreau sa ma gandesc la asa cva….nu pot sa imi inchipui c e in mintea celor care accepta chestia asta….nu e singurul barbat d p pamant…mai sunt sute d mil…p planeta asta…(ma refer la cei disponibili)….asa k …fata draga,nu permite nimanui sa isi bata joc d u…cu toate cred k am fost “stupid inlove” la un moment dat dar unele am stiut sa ne salvam cat s-a mai putut,pe cand unele au continuat sa fie sacul lor d box!cam atat am avut d spus…pupici profa…
laura- welcome back si muuuuuuuuuuuulta sanatate
Da si mie mi se pare aiurea ca un barbat, care se presupune ca te iubeste, sa fie capabil sa te faca sa suferi si mai mult decat atat sa te faca sa suferi si prin violenta fizica. Un astfel de barbat mi se pare un LAS. Barbatii ar trebui sa isi foloseasca superioritatea fizica pentru a ne proteja pe noi femeile care suntem mai plapande ca ei si nu ca sa ne arate ce barbati sunt ei. Si sincer este si vina noastra a femeilor ca de foarte multe ori dupa ce se ajunge la asa ceva cautam sa le gasim scuze ca sa ii putem ierta pentru ce au facut
eu pana acum nu am trecut prin starea asta,cred eu ca am stiut sa-mi selectez iubitii cat de cat pentru ca am prietene care numai gresit nimeresc…si sufera in fiecare relatie.
la inceputul lunii tocmai am facut un an si jumatate cu iubitul… nu-mi vine sa cred ca am ajuns aici,dar atata timp cat totul e bine,nu am de ce sa pun punct.
bya,din pacate un sfat nu pot sa iti dau.dar sunt convinsa ca e bine sa tac,sigur nu vrei sa auzi o parere din partea cuiva care nu stie ce simti:p. iti spun doar sa ai incredere in tine si in deciziile tale si orice ai face,sa nu regreti nimic :*
Nu o să se ajungă până acolo… Nu e atât de idiot.. Dar face gesturi ce rănesc mai tare decât orice bătăi, credeţi-mă…
Şi eu îl iert iar şi iar şi iar şi iar… Şi îl cred din nou… Şi mereu e la fel…
fetelor incep sa realizez ca am cel mai bun iubit din lume.
in tot cazul bya vei intalni baiatul perfect si ai sa spui scuze”ce proasta am fostca am suferit dupa idiotul ala”capul sus”
draga de tine…revino-ti bya….hai ca noi suntem lang tn.
Nu vreau să mă înţelegi greşit drăcuţa, dar mă crezi că mă deranjează mai tare că îl faci pe el idiot, decât pe mine proastă?:))))
doamne……cat poti sa il iubesti….no comment..pfffff
E un fel de “I love the way you lie”. Cred că ştiţi cu toţii versurile…
“-Wait! Where’re you going?
-I’m leaving you…
-No, you ain’t! Come back!
We’re running right back
Here we go again
It’s so insane
Cause when it’s going good
It’s going great
….
But when it’s bad
It’s awful
I feel so ashamed
I snap”
Nu am curajul să o recunosc… Îmi neg lucrul ăsta, deşi uneori gândesc simplu “Te iubesc”… Şi pe urmă mă sperii, îmi scutur capul… Şi … încep să plâng..:)
Aţi simţit vreodată că iubiţi şi urâţi o persoană în acelaşi timp? Îl urăsc pentru că îl iubesc:)
cred ca mai bn ti se potriveste:i hate how much i love u boy…si in cazul lui take a bow….
Ştiu că trece, nu mai sunt copilul ăla care simte că vrea să moară pentru că nu crede că îi va trece vreodată… M-am schimbat mult faţă de cum eram în urmă cu .. 8 luni de zile spre exemplu. Nu mai fac din ce simt o tragedie, spre exemplu. Ştiu că sună ciudat, dar atunci când nu mă doare extraordinar de tare încerc să analizez ce simt. De multe ori, mă resemnez, mi se pare normală atitudinea lui, mi se pare normal ceea ce simt, ceea ce se întâmplă între noi doi, faptul că mă simt aşa… Alteori realizez că nu e OK, realizez că lucrurile chiar nu ar trebui să decurgă aşa între noi doi, că minciunile pe care el le spune nu ne duc nicăieri, chiar dacă poate vorbeşte serios măcar în momentul în care le spune, deşi pe urmă se răzgândeşte…
Nu vreau să mai ţin la el…. Credeţi că dacă aveam opţiunea de a alege, o alegeam pe aceea de a-l iubi şi de a nu putea concepe posibilitatea de a-l pierde?? Vă înşelaţi cu toţii!!! Toţi îmi spun că sunt o fraieră. “My new nickname is you idiot (such an idiot)”. Dar nu pot trece mai departe. Mereu îmi propun să nu îi mai răspund la telefon, să îl tratez cu aceeaşi indiferenţă cu care mă tratează el pe mine, să îi fac EXACT la fel, nu în alt mod. Nu pot…. Mereu încerc, mereu spun că nu mă voi mai întâlni cu dânsul.. dar nici nu-mi dau seama când îi răspund la mesaj şi îi spun “pot oricând, chiar şi acum”, chiar şi atunci când nu pot realmente…. Şi mă văd cu el, şi îl ascult, şi îi cred minciunile, mereu aceleaşi; acelaşi discurs, întotdeauna altă mască, alte cuvinte.. acelaşi înţeles…. Mereu mai dulce sau mai amar… Din ce în ce mai multă părere de rău, din ce în ce mai puţine cuvinte…. Aceleaşi îmbrăţişări, aceleaşi promisiuni, aceeaşi neputinţă din partea mea de a credea, din partea sa de a mă convinge, de a-mi redobândi încrederea… “Ştiu că am fost un idiot, dar pe tine te vreau şi îmi pare rău”… Şi eu repet mereu aceeaşi frază “A. nu mai pot. Nu mai pot avea încredere în tine.” Şi mereu îmi spune că ştie, că mă crede, mă înţelege, că nu are cum să îmi demonstreze că vorbeşte serios, dar că dacă ar putea, ar face-o… Şi eu cad fără să vreau în aceeaşi plasă… mereu. Iar el dispare. Şi revine iar atunci când vede că mă pierde. Pentru că îi e frică şi nu vrea, dar nici nu ştie ce vrea exact. Ştie doar că nu vrea să fiu a altcuiva… Am văzut asta, am simţit-o. Când mă vede în club că dansez cu altul, moare. Vine pe lângă noi, se bagă, vorbeşte, îmi dă mesaje, mă sună, mă ia de acolo, mă ţine cu el cu orele pe urmă mă duce acasă, nu înapoi… E gelos.. Fierbe… Sâmbătă în club mă privea fix… parcă… cu ură.. Şi nu rezistă pleacă. Mă sună, îmi dă mesaje, insistă: “Nu vrei să mai vorbeşti cu mine?”. Şi îi răspund şi iar o luăm de la capăt….
laura- ….oricand putem pune punct. Chiar daca doare…am mai zis eu vorba asta….si la randul meu si eu am auzit-o intr-o situtia nu prea roz candva ,,e mai bine un sfarsit de chin decat un chin fara sfarsit,,
Biata de tine Bya!!! Mi-ai adus aminte de mine ce ceva timp in urma. Am trecut si eu prin asa ceva. Doamne cat am putut sa plang si sa consum, aproximativ 5 ani
Pana cand nu am mai rezistat si am pus punctul pe i. i-am spus clar ori asa ori s-a terminat! Si uite ca de 2 ani e muuuuuuuuuult mai bine decat era. Mai are asa din cand in cand cate o scapare, dar nu se compara cu ce facea inainte. Doamne imi vine sa plang doar cand imi amintesc prin ce am trecut. Daca vreti o sa povestesc maine cate ceva, cu exemple ca acum m-am si intristat amintindu-mi si trebuie sa si plec de la job catre casa.
Va pup pe toti si o seara frumoasa!!!
La noi nu merge cu punctul pe i şi cu “ori aşa ori aşa”… cred că ştie că mă poate avea oricum.. sau mă rog, ştia.. lucrurile se schimbă:)
buna tuturor.. si eu patesc la fel bya sa iubesc si sa urasc o persoana in acelasi timp..
no comment.. pt moment de timp indelungat.. ;( din pacate pt mn si din fericire pt altii.. acum..
nu stiu de ce dar cred ca toate fetele trecm prin asta.ma regasesc oarecum in descrierea ta bya doar ca asta se intampla acum 5 ani.si sti ce fac acum?ii multumesc lui dumnezeu ca s-a purtat asa cum s-a purtat si ca am reusit sa spun stop pentru ca altfel nu as fi intalnit minunatia de om alaturi de care sunt acum.stiu..doare al naibi de tare,simti ca te sufoci,dar iubirea se apropie din ce in ce mai mult.
azi ma simt iubita,adorata si iubesc in aceiasi masura.
din pacate …doar pt mine, am trait si starea Byei care mie mi-e tare draga dar si starea Rihannei…poate mai sunt inca milioane de femei in aceeasi situatie…de la dragoste la ura e doar 1 pas, e trist e foarte trist cand omul pe care il iubesti te face sa suferi si fizic si psihic, pt mine partea fizica conteaza mai putin dar psihic….nu voi uita niciodata nu il voi ierta niciodata si nu pierd nici o ocazie in care sa nu il taxez pt fiecare vorba, palma data si luata de mine….nu pot sa iti spun sa uiti tot Bya si sa nu mai iubesti, as fi chiar ipocrita sa fac asta, pt ca e cel mai greu si din pacate chiar daca exista vointa inima se impune si nu iti da voie sa pui punct. Esti femeie, esti frumoasa, esti curajoasa….o sa treaca…dar doare al dracului pana atunci.
exact prin ce trece bya am trecut si eu cu primul…si e groaznic!
eram o fraiera,altfel nu ma puteam numi…
ma minteam singura ca totul e ok cand de fapt nu mai era nimic ok…ma mintea la fiecare pas,iar eu,pt ca eram fraiera,evident cadeam in bratele lui ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…si o luam de la capat cu minciunile,cu tot…
bya,crede-ma…trebuie sa pui punct..stiu ca e foarte greu,insa e absolut necesar…
pana sa pun punct definitiv,am incercat de nenumarate ori…insa fara niciun rezultat…ma cauta,ii raspundeam si tot asa…
pana intr-o seara cand pur si simplu n-am mai suportat…
m-am gandit…”decat sa-mi fie rau cu el,mai bine sa-mi fie rau fara el!” asta dupa ce mi-am dat seama ca ma iubesc mai mult pe mine decat pe el…
asta e…l-am iubit mult,dar a trecut…acum nu e decat “tipul ala dulce si parsiv pe la spate”
datorita actualului prieten am reusit sa trec peste…trauma…
bya,iti doresc tot binele din lume,multa incredere in tine si in fortele proprii!
v-am spus eu ca toate trecem prin asta?
nu dracuta, nu ne zice nimeni…obligatoriu trecem toti prin asta inclusiv barbatii
Si din nou sa ma bag in discutie……intradevar o femeie nu trebuie lovita nici cu o floare…..cu toate ca f. multi o facem…si prin aceia sunt si eu,am lovit,dar acea palma care am dat`o m`a durut de 10 ori mai tare pe mine dupa aceea……nu trebuie sa facem asta in nici o circumstanta….cea mai buna arma este indiferenta…..asa ranesti cel mai tare,nu prin lovire,sau prin inselare sau prin mai stiu eu ce razbunare….
vezi tu dragule viitor tatic, eu vreau sa planga cu lacrimi de sange si crede-ma se v-a intampla, nu meritam o palma care sa imi faca o gura mai tare ca a lu’ Eba, nici vanatai etc, de obicei ripostez, tata m-a invatat sa dau si eu macar un pumn chiar daca sunt la pamant, dar in acel moment ramai tampit/a, nu stiam ce sa fac imi curgeau lacrimile ca ploaia de vara pe fata si mi se innodau in barbie si nu puteam sa zic decat “de ce tocmai tu” atat….
laura- am dat si eu peste un frustrat bataus. Doamne ce barbati oribili si cat de nesiguri pot sa fie….Bine ca ai scapat…bine ca am scapat….
Si dupa ce o sa planga el cu lacrimi de sange cu ce o sa fi mai buna ca el? …. Cu ce? Si iti raspund tot eu…cu nimic….
laura- nu e …sa fii mai buna. Merita barbatii acestia sa planga…si o fac ca de obicei sunt oameni de nimic si ajung ….tot nimic si raman cu nimic… si singuri
Bya….nu ma simt in stare sa dau sfaturi…dar crede-ma:cu riscul de a repeta ce au mai spus cativa….cel mai bun lucru posibil pe care il poti face este sa pui punct relatiei(daca se poate numi asa)…..gandeste-te bine…si rupe pisica in doua….e greu,dar tu esti o fata invingatoare si te vei ridica repede…..
laura-
Bya, nu stiu cat are relatia ta, dar pot sa spun ca chestia asta cu punctul pe i s-a intamplat in cazul meu dupa 5 ani, in momentul in care s-a umplut paharul de tot, deci crede-ma ca la un mom dat tot vei pune punstul pe i, si atunci se va vedea clar cu cine ai de-a face, daca te iubeste sau nu.
Mulţumesc mult tuturor pentru sfaturi şi cuvinte>:D<.
Vă iubesc pe toţi.. deşi cu majoritatea nici nu prea am vorbit…
Salutare!!!Sunt o cititoare fidela atat a articolelor postate de Laura cat si a comment-urilor aferente.Evident ca nu m-am evidentiat pana acum prin nici un comment,fiind prima data cand scriu.De ce?Pentru ca am citit tot ce a scris bya pana acum si desigur toate “confesiunile” facute de altii pentru a o incuraja.Si am avut un sentiment de deja-vu.Am stat aproape 4 ani langa un om care nu a meritat nici jumatate din iubirea mea…Pe scurt (relativ) :iubire cu nabadai,ne-am mutat impreuna(desi eram prea tanara pentru un asemenea pas-aveam doar 18 ani),am uitat de toti prietenii nostri,de familie,de iesiri in oras,de tot.Desigur,vorbeam de mine.EU am lasat toate pentru el.EL aveam grija sa se intalneasca la o bere cu baieti,sa mearga in club,etc.Desigur fara mine.Iar eu,fata moderna,nu ziceam nimic,caci il iubeam si nu vroiam sa creada ca sunt posesiva.Zicea ca ma iubeste…dar asta doar inainte sa o facem.Imi aducea flori,dar asta dupa ce ne certam.Isi cerea iertare,dar lucrurile ce le facea nu meritau iertarea mea.Aproape cerseam putina atentie,putin din iubirea care pretindea ca mi-o poarta,putina fericire…Abia tarziu( dupa cam 2 ani si ceva) mi-ama dat seama ca povestea mea de dragoste e un fiasco total.Dar il iubeam si am zis sa lupt pentru NOI.Adormeam seri la randul plangand,ma trezeam plangand…Ajunsesem sa fumez exagerat si sa beau numai cafele,de mancare nu era vorba…Intrasem intr-o depresie oribila!Era bine o ora,doua,apoi iadul pe pamant: imi promitea ca se schimba si la nici macar 24h tipam unul la altul,eu sfarsind prin a plange si a-i spune ca il iubesc si el prin a-mi promite ca sa va schimba IAR.Am tinut-o asa cred ca vreo 10 luni de zile,timp in care nu mai eram om .Devenisem o umbra a ceea ce fusesem odata.Din fata vesela si plina de viata ajunsesem sa implor putina fericire,putina liniste sufleteasca.De nicaieri nu aparea ceva care sa ma smulga din rutina aceea : cearta,plans,plans,plans.Am vrut sa ma despart de el…De cate ori!!!Dar nu am putut.Simteam ca nu as putea fara el.Desigur,relatia sexuala a avut de suferit(ajunsesem sa avem contact sexual maxim 1 data pe luna)asa ca…m-a inselat cu o buna prietena.Am lesinat cand am aflat.3zile nu am mancat nimic,doar tigari pe banda rulanta.Atunci am inceput sa-l urasc.Nu inteleg cum am putut sa trec cu vederea si acest lucru,dar am facut-o.Pentru NOI.Dar nu a tinut mult,caci nu puteam suporta gandul ca fusese a alteia,asa ca… l-am parasit.Dupa 2 ani si jumatate de minciuna,dupa 10 luni de plansete si disperare,dupa alte 6luni de iad,l-am parasit.Nu a fost usor,caci am trecut prin cateva experiente nebune gen: one-night stand(EL fusese primul barbat din viata mea),obsesii dupa diferiti barbati,betii crunte cu fetele,etc.Dar stau acum si mauit in urma si un lucru ma intreb: A meritat tot ce am facut pt el?NU.A meritat tot timpul irosit alturi de el?NU.Cu ce am ramas din relatia respectiva?Cu frustrari,cu temeri,cu preconcepti,cu frica cu multe lacrimi irosite.Crede Bya ca baiatul de care povestesti nu are respect pentru tine,de sentimente nu poate fi vorba.Ridica privirea si cerceteaza,caci sunt sigura ca sunt si alti baieti care sa merite cu adevarat atentia ta si tot ceea ce ai de oferit.Unul din lucrurile pe care le-am inteles (cu un pret cam mare as zice eu) e ca e bine sa lupti pentru “NOI”,dar doar daca “NOI” este constituit din 2 persoane.De unul singur e greu,aproape imposibil.Si nu se merita.Asa ca treci la o noua etapa a vietii tale,constuie un “NOI” cu cineva care chiar merita,ofera-ti sansa de a fi FERICITA!!!O zi buna tuturor!!
laura- bun venit printre vorbareti
Nici eu nu am fost niciodata maltrata fizic…dar sufleteste am fost…si inca fff mult…si consider ca sunt cuvinte si gesturi care dor mult mai tare decat o palma…si la fel ca u Bya,dupa tot ceea ce mi-a facut,inca il mai iubeam…dar in acelasi timp il si uram…
Si acu imi mai tresare inima si incep sa tremur cand il mai vad…Se poate ceva ceva in adancul sufletul sa mai fie ceva pt el…
Va pooop dulche si o zi minunata
laura-
Noisette… Făcând o paralelă suferinţa ta a fost mult mai mare… În ultimele 2 zile am început să realizez unele lucruri, care mă întăresc şi mă ajută să trec peste. Încet, căci nici nu se pune problema de grabă; şi e mai bine aşa.
Ieri eram supărată-moartă, alată-ieri eram distrusă. Azi sunt bine. Azi pot zâmbi, azi mă simt capabilă să ies în oraş şi chiar să mă bucur de ieşirea în sine, să savurez un frappe, să privesc încântată în jur, să mă bucur de privirile celor din jur… Acum două zile nu puteam, azi da. De ce? Pentru că încep să realizez că el nu este bun pentru mine. Doare, nu spun nu, îmi e greu, nu e deloc uşor… Dar e mai bine..
Pentru că înainte de toate şi de toţi… sunt EU… Pentru că sunt femeie, pentru că sunt specială.. pentru că sunt eu… Pentru că sunt …. MEFISTO.
Cu drag.
Citind postul şi comentariile m-au buşit lacrimile amintindu-mi cum am renunţat la familie pentru el şi dumnealui m-a condus frumuşel la gară, m-a sărutat de rămas bun şi nici nu s-a uitat în urmă. Sunt atât de fraieră încât l-aş primi înapoi deşi acum e cu alta. Dar toate trec şi o să treacă şi asta. Bya îţi doresc nervi de oţel şi deciziile pe care le iei să îţi aducă fericire.
laura- dap, noi…femeile
Din pacate, cred ca cel putin in viata, noi, femeiushtile, trecem prin asta … si eu am incasat de la 15 la 18 ani numai … K.O> uri si degeaba … il iubeam nebuneste … si el ma iubea … ? NU ! Era obsedat de mine si tineretea mea si … era extrem de gelos … gelos pana la … violenta din motive inexistente …
offf …
Bya, am incredere in tine ca razbesti si acum si … un sut in cur, un pas inainte, pe romaneste !
Am citit ceea ce ati scris..si e frumos..dar dureros.Si eu am trait timp de 1 an o poveste similara.Doar ca stiam ca inafara de mine si de relatia noastra ascunsa de ochiilumii…mai are o relatie cu o fata…eu macar reveneam in viata lui cand vroiam…pentru ca stia ca sunt mai puternica decat cealalta.Si la mine nu mergea cu vorbe…daca la inceput am ranea el pe mine…apoi eu eram cea care il ranea.Aveam puterea de a fi mereu in jurul lui…in gasca lui de prieteni…sa imi simta respiratia in ceafa…sa ma vada ca am distrez,ca nu am doare nimic din ce imi face.iar asta il macina..il termina.Si iar suna…si eu raspundeam dupa ore intregi…si ne vedeam nu cand vroia el…ci cand vroiam eu.
E adevarat ca este foarte dureros…de multe ori…radeam,vorbeam..si in intrebam de ea ,,Dar cu … te-ai mai vazut?cum va mai merge?”si vedeam cum i se schimba expresia fetzei…si imi spunea cu un glas stins ,,nu am mai vorbit cu ea de mult,oricum m-am saturat de….vreau pe cineva doar pentru mine”…e adevarat ca niciodata nu imi spunea ca eu as fi aceea,lucru acre totusi nu am deranja…pentru ca are o varstala care vrea sa isi traiasc viata,iar eu il inteleg…rectific il intelegeam…ca acum nu imi mai pasa nimic din ce face.
BYA-trebuie sa fii puternica,te inteleg[si nu o spun doar asa ca da bine] …si ii cunosc comportamentul,pentru ca si eu am avut pe cineva la fel,nu se va schimba nimic,lucru de care observ ca si tu ti-ai dat seama.Trebuie doar sa te gandesti asa.Eu sunt Beatrice ,sunt mai puternica decat oricine,decat orice mi-ar putea face rau vre-odata,inclusiv mai puternica decat A.Nu va fi usor…dar cand vei reusi cat de cat sa stai o perioada departe de el,oricum s-ar materializa aceasta departare..iti vai fi mai usor sa treci peste aceasta perioada.
Eu chiar si dupa ce am trecut am incercat sa fim amici…dar de unde…ca erau aceleasi faze,am spus stop,si acum stau mult mai bine.Rectific…foarte bine:)ba mai mult,el e cel care ma suna…ce-i drept cu nr ascuns,care cauta motive sa fie mereu acolo unde sunt si eu…etc.
Sa vezi ce bine e sa il privesti pe cel ce ti-a fct atat rau…in postura ta …de ranit!
Te pup si ai grija de tine pustoaico:)
laura- bravo