Profa de Sex

Alexandra-De multa vreme iti vizitez site-ul,dar niciodata nu am avut curajul sa “intru in vorba”,acum, mi-am facut putin curaj si m-am hotarat sa-mi spun povestea care a inceput putin tragic,dar acum este cat se poate de normala…

In urma cu mai multi ani am cunoscut un barbat mult mai mare decat mine,cu o situatie materiala foarte buna,cu multe fite si figuri,cu multe femei printre care si o relatie stabila la distanta.

Eram destul de mica,nu stiam atunci ce inseamna sa iubesti,desii avusesem un prieten mai stabil,cu toate astea m-am indragostit,poate ca am fost atrasa de felul atent cu care se purta,si nu ma refer la partea materiala pt ca familia din care provin este suficient de instarita incat sa-mi ofere orice am nevoie.

Adoram faptul ca se purta ireprosabil cu mine,totul era ca intr-un vis,si culmea fara sa ma deranjeze ca in afara de mine,”aia mica” mai existau suficiente chiar si una care era permanent. Nimic nu m-a deranjat pe parcursul multor ani,aveam tot timpul impresia ca eu eram ceva special pt el,si nu puteam sa ma gandesc la punctul de vedere sexual pt ca experienta mea era 0.dupa cativa ani

Cand inca eram la liceu s-a intamplat sa raman insarcinata,dintr-o prostie,credeam atunci,speriata si cu teama de a fi un copil cu copil,l-am anuntat,asteptandu-ma la o reactie fireasca care se termina intr-un cabinet de ginecologie,cu un avort care poate avea sa-mi marcheze viata,insa nu a fost asa,reactia a fost total neasteptata,fiinnd extrem de fericit ca va fi tatic,eu fiind speriata pt ceea ce urma. Mai ales in privinta parintilor care nu credeam ca o sa accepte un copil nascut fara niciun rost

In fine a urmat o perioada in care totul a fost confuz pt mine,o parte din mine imi spunea ca nu aveam niciun drept sa iau o viata care a aparut din cauza neglijentei,iar cealalta parte imi spunea ca totul se va reduce la un copil pe care nu o sa fiu capabila sa-l cresc.

Pana la urma am decis sa pastram copilul,eu inca aveam nesiguranta in mine,el fiind extrem de fericit,au urmat ecografii,primele poze,primele vizualizari,totul era normal pt un cuplu care decid sa aibe un copil,doar ca,mai exista si “ea”,a treia persoana,care a aflat.

A urmat o perioada destul de urata in care el,care era fericit pana atunci ca o sa aibe un copil,mi-a cerut sa fac avort ca nu-si doreste un copil.

L-am ascultat,din teama de a nu-l pierde,m-am programat la un ginecolog sa fac avort,doar ca viata m-a pus la incercarea de a vedea cu ochii mei o persoana care tocmai facuse un avort,care traise trauma de care imi era frica,eram cu o prietena in acel salon de asteptare al clinicii cand a veni asistenta si m-a intrebat daca sunt pregatita si daca pot sa completez o fisa care era o formalitate

Am spus da cu teama in glas si am luat fisa sa o completez una din intrebari era “ce grupa si rh aveti?” am copletat,am grupa 0 cu rh negativ,si am ramas in continuare acolo si am asteptat sa se intoarca asistenta,dupa vreo 5 min a venit. S-a uitat pe fisa si m-a intrebat daca stiu exact ca am rh negativ,i-am raspuns ca da,apoi,m-a dus in cabinetul doctoritei care uram sa-mi faca avortul. Aceasta intrebandu-ma daca stiu care sunt riscurile daca fac un avort,mai ales ca am rh negativ,am stat putin pe ganduri si nu-mi venea in minte decat starea fetei care facuse avort,decat felul in care plangea

Am intrebat-o pe doctorita daca pot sa ies putin,mi-a zis ca da,am iesit din cabinet si m-am dus sa-mi iau telefonul din geanta.

I-am trimis lui un mesaj,si l-am anuntat ca decizia imi apartine mie si ca eu am decis ca se va naste viata mica din mine,mi-am inchis telefonul si m-am intors in cabinet.

Cand asistenta mi-a spus sa ma schimb si sa ma urc pe masa,i-am raspuns ca nu vreau sa fac avort ca m-am razgandit si ca vreau un control sa stiu daca copil este bine

Atunci doctorita mi-a zambit si mi-a zis ca ma admira pt puterea mea. In fine,acea zi s-a incheiat. A urmat perioada in care eram insarcinata,perioada in care el ma trata cu indiferenta si imi spunea de fiecare data cand isi amintea ca va face test de adn pt copil

L-am ignorat total,m-am hotarat sa le spun si parintilor mei,care mi-au raspuns cu dragoste si m-au sprijinit,fara sa ma intrebe de tatal copilului. Tata chiar mi-a spus ca mai bine dau o viata decat sa o iau. Apoi m-au ajutat sa ascund cat am putut de mult sarcina,pt ca inca eram la liceu,clasa a 12 a ,pana la urma s-a aflat si la scoala,nu am avut nicio problema,decat  ca m-am lovit de intrebari legate de tatal copilului,la care evitam sa raspund.Asa au trecut cele 7 luni ramase,am nascut o fetita superba care m-a facut sa plang de bucurie,care ii semana perfect…

A trecut o perioada destul de grea pt mine pt ca,pe certificatul fetitei mele era o linie in dreptul tatalui,o linie care ma durea de fiecare data cand inchideam ochii si care ma facea sa plang de fiecare data cand imi tineam puiul in brate. Aveam in minte decat ca ea e un suflet nevinovat care nu o sa sufere ca nu are tata,a urmat o perioada in care aveam doar sprijinul parintilor mei care evitau sa vorbeasca cu cunostintele lor.Dupa vreo 2 luni cand am iesit cu fetita la plimbare,ca ieseam in fiecare zi afara,cand mami se intoarcea de la liceu,unde nu era atenta pt ca se gandea la ce face gargarita acasa,m-am intalnit cu el,a fost cel mai cumplit moment pt mine. Am fost socata cand l-am vazut in fata mea,la fel a fost si el cand m-a vazut cu carutul,s-a oprit si s-a uitat la ea,care tocmai deschisese ochii,m-a intrebat daca poate sa o ia in brate si l-am lasat. A inceput sa o pupe si sa se joace cu ea,zicandu-mi ca e superba,era mandru ca isi tinea copilul pe care nu l-a dorit in brate. Cand am simtit ca nu-mi pot stapani lacrimile,am luat fetita si am pus-o in carut si am plecat. Dupa aceea zi,au urmat telefoane si mesaje in care ma implora sa-l las sa fie langa copilul lui,mesaje in care imi spunea sa uit tot si sa fim o familie.

Roata se intorcea usor usor, nu am acceptat in nici un fel sa mai vada  copilul,singura persoana care vedea copilul era mama lui,care nu a fost vinovata cu nimic,care m-a sprijinit si ea moral.

Am dat bacul,l-am luat si m-am inscris la facultate. Apoi a urmat ziua mea de nastere cand m-am trezit la usa apartamentului in care locuiam cu fetita si cu bona ei cu un cos imens de trandafiri rosii. Nu m-au impresionat,dar in fiecare zi cand ieseam afara gaseam alt cos cu trandafiri,pana cand am acceptat sa stam de vorba,pana cand totul s-a scimbat si am decis sa-l las sa-si vada copilul.

Venea in fiecare zi sa o vada,in fiecare zi trebuia sa-l vad si eu la randul meu,pana cand incet incet ne-am apropiat din nou,pana cand am simtit ca pot sa-l iert pt lipsa lui de incredere si l-am iertat. L-am acceptat din nou langa mine,dar cu conditia sa fim o familie,sa nu mai existe nimeni in afara de mine in viata lui,si asa a fost si cred ca inca mai este,acum ……..

…….dupa ce ne-am mutat impreuna si ii oferim fetitei o familie in care sa creasca linistita,acum are si tata,pt ca mama a avut de la inceput…asta a fost povestea mea de viata,experienta mea din care s-a nascut un copil de care ma bucur in fiecare moment,de care sunt mandra si pt care as face orice numai sa-i fie bine. Relatia din mine si el e este foarte buna,si nu aveam niciun motiv pt care sa ne mai amintim ce a fost urat…iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citesti.te pup si te felicit pt tot ceea ce faci.