Mergi la munte?….intotdeauna instictul imi zice da!!!! la aceasta provocare.
Si atunci, de fapt acum, cand demonul meu se scalda in propriul ego, si se fastaceste. Da, o sa merg la munte si ma doare drept in fund de demonul meu…ce face figuri. Ba ca nu prea are chef sa imi urce fundul pe munte, ba ca nu are chef de grup, ba ca e cine trebuie sa fie cu mine dar situtia nu este una ideala, ba ca as merge ..dar doar cu…., ba ca nu stiu….nu mai pot auzii coerent vorbele prea grabite ale gandurilor mele…. etc. etc.
Si sincer, prefer etc….deoarece realizez, dupa vorbele gandurilor mele, ca demonul imi are milioane de motive sa ramana intr-o incapere din Bucuresti. Unde apoi, singur o sa-si planga de mila ca nu a socializat cu acelasi Jack …avand ca priveliste imaginea de mai sus.
O sa-l las sa-l ,,usture,, si apoi o sa-i spun…aici sunt. Uneori este….de bine….sa nu iti asculti vorbele gandurilor tale….si sa le intorci un simplu fuck you….chiar daca inseamna sa iti injuri propriul ego
Maine…..o sa fiu pe undeva prin imaginea de mai sus…..
Ma intorc luni…..cu o poveste ce o sa-si stie cuvintele ce confirma ca merita sa iti crezi instictele. Poate si doar pentru ca sunt mai sfinte. Evident….daca includem in ,,sfintenie,, si calitatea de a fi pur.
Cu drag
Laura





