…neatza dragii mei, azi continuam cu libidoul, dar cred ca merge si o poveste….asa de dimineata. Textul de mai jos si pozele mi-au fost trimise de Miha-ella in comentarii. Lectura placuta, merita…
Mihae-ella.…,,Vreau sa va spun o poveste.
De obicei acestea incep cu “A fost odata ca niciodata un print si o printesa”, dar povestea pe care urmeaza sa ti-o spun incepe cu…..
,,Este acum ca nicicand o ratsa si un capcaun care credeau candva ca fericirea lor nu poate exista. Dat fiind faptul ca ce e al fiecaruia e pus deoparte, cei doi n-au rezistat sa isi pecetluiasca destinul cu un sarut intr-o seara in Regatul Intunecat (Blackout club). Fiind siguri de sentimentele lor, desi Tatal Imparat era impotriva lor, au decis sa nu se mai desparta niciodata si sa se iubeasca pentru totdeauna. Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti”.
Acesta este un mesaj de noapte buna trimis iubitului meu inainte de culcare, ca sa doarma bine. Povestea mea si a lui nu este despre printi si printese, nu are cai albi, nici armuri stralucitoare, nicio Ileana-Cosanzeana, nu e despre par lung si blond aruncat peste balcon in loc de sfoara, nu este niciun Fat-Frumos, nu exista rochite roz, nici campii insorite si pline de flori sau zmei fiorosi si zburatori. Povestea care o spun e diferita de cea din cartile din care mama ne citea inainte sa adormim.
In acelea, capcaunul era cel rau care se lupta cu printul si mereu pierdea. Aici, capcaunul este personajul pozitiv, este cel in care imi pun toate sperantele, toata incredera, caruia ii dau toata iubirea mea, cel care stie sa ma ia in brate cand sunt suparata si sa nu spuna nimic… pentru ca nu ar fi nevoie. Vedeti? Nimeni nu se compara cu capcaunul meu, pentru ca el nu este ca celelalte personaje negative (zmei, balauri sau dragoni), de aceea nu e bine sa credeti in povesti.
Dar capcaunul despre care vorbesc nu este singur. Deoarece el este bland si bun, are o ratusca langa el. In fiecare dimineata aceasta nu ezita sa ii culeaga cate o raza de soare, sa ii lumineze privirea cu ea si sa ii atinga genele lungi si negre. Soarele este ca ceea ce este intre cei doi: ceva cald, stralucitor, luminos, placut si fin. As putea spune ca e iubire, insa este mai mult de atat. Iubirea e prea comerciala, devine un stereotip si totodata un cliseu.
Ce este intre cei doi… este ceea ce simtiti cand va treziti dupa un somn lung si va dati seama ca e duminica si ca mai puteti lenevi un pic, este ca sentimentul cand mangai blana unei pisici. Pufosenia ei te face sa fii… fericit! Este ca atunci cand bei o cana mare de cafea si te uiti la apus purtand sosetele tale preferate. Toate aceste sentimente unice inmultite cu un infinit ar egala chimia sentimentelor mele si ale lui, adica ale noastre.
Am spus ca dimineata ii aduc raza de soare. Insa nu tot timpul este soare… ca asa e vremea.
Ploaia. Ploaia cui i-o las? Nimanui. O culeg si pe ea, strop cu strop si pic cu pic si o impart cu el. Defapt, ploaia este mult mai placuta decat soarele. Ploua de cate ori imi doresc eu. Trebuie doar sa privesc spre cer, sa imi intind bratele si sa-mi inchid ochii, iar atunci parca pot simti picaturile umele de ploaie peste obrazul meu ars de soare si usor pistruiat.
Imi place sa ma invart in ploaia mea imaginara, pana ametesc si cad in iarba, simtind pamantul jilav sub trupul meu delicat. Ploaia ma calmeaza si imi da putere sa cred in mine, sa cred ca mi se vor indeplini atatea vise cati stropi reusesc sa mangaie asfaltul incins.
Nu am mai spus nimanui, dar eu sunt fata ploii. Eu m-am nascut intr-o padure verde, iar prima mangaiere a fost cea a rouai de pe iarba cruda si a viorelelor care imi sopteau “bun venit!”. Din acest motiv ma simt mai aproape de natura, fiind intr-o stransa legatura cu fenomelene acesteia, in special cu cel care aduce margaritare puzderie – ploaia.
Lui, capcaunului meu, ii daruiesc tot ce am mai pretios. Nu as putea ramane cu darurile naturii doar pentru mine, pentru ca acestea sunt facute pentru a fi daruite, nu-i asa?
El va ramane cu mine mereu, mereu… Stiu asta pentru ca a venit o zi importanta in relatia noastra. Acum, pe 11 martie, facem un an de cand suntem impreuna sau cum spunem noi, “avem un bebe de relatie”. Asadar, desi ceea ce am spus nu este chiar o poveste, macar pot avea parte de un sfarsit de poveste, nu? Chiar daca acesta este doar inceputul, pot afirma ca “au trait fericitit pana la adanci batraneti.”
La multi ani noua, dragul meu!…
