Profa de Sex

Hmm..cu ce sa incep?Sa incep cu povestea ce incepe acum 10 ani sau cu cea care incepe acum 3 ani si duce intr-un fel ciudat tot la cea de acum 10 ani?!
Hmm, hai sa nu te zapacesc prea tare ca si altii au nevoie de tine..nu doar eu..

Am 25 de ani si acum 10 ani am cunoscut un tip..X.
Pe vremea aceea eram virgina si destul de naiva, el avea 18 ani era in plina descoperire sexuala asa ca nu si-a pierdut timpul cu mine care visam sa primesc de la el flori si luna de pe cer, asa k ne-am despartit..

Viata a facut in asa fel incat drumurile noastre sa se intersecteze dar fara vreun final demn de filme..si acum dupa 10 ani eu sunt casatorita si cu un bebelus..
Nu sunt casatorita cu X..ci cu un barbat pe care l-am crezut minunat si extraordinar dar se pare ca m-am inselat si tot ce am visat s-a dus naibii..

Casatoria nu e un lucru atat de usor..in fiecare zi trebuie sa lasi de la tine pt ca partenerul sa fie fericit si tot nu e de ajuns..

Nu stiu de ce dar eu si sotul meu am incetat sa mai fim fericiti..cred ca stam impreuna pt ca ne e mai usor asa iar eu una nu am curajul sa il parasesc pt ca familia mea m-ar renega, si vb ft SERIOS..

Am un tata care mai bine m-ar stii moarta decat divortata si cu un copil..am o familie ft instarita, putred de instarita, ..asta nu e o lauda ci incerc sa iti explic ca desi ai mei sunt bogati nu ar accepta un divort pt nimic in lume..
Poate tocmai pt ca sunt asa..

Imi iubesc copilul mai mult decat orice pe lumea asta, mi-as da viata pt el..e perfect, e un inger pt mine..dar eu nu am langa tatal lui fericirea pe care toti o cautam sub o forma sau alta..in schimb, am gasit-o langa X..

…..hmmm, da poate sunt curva in care toti ar arunca cu pietre..ca doar eu fac ceva atat de imoral si murdar..mi se rupe de voi toti care va grabiti sa va dati sfinti..de voi femeile pure..care nu rec ca o sugeti…

X nu accepta ideea ca eu am un copil si nu stie nimeni de existenta noastra..Imi mint familia, prietenii, ma mint pe mine..am ajuns sa ma urasc si sa ma uit in oglinda si sa detest ce vad..nu stiu de ce viata mi l-a scos iar in cale, nu stiu de ce am acceptat aceasta aventura..

Stiu doar ca atunci cand sunt cu el sunt fericita, linistita, timpul sta in loc..ma simt plina de viata..si imi doresc mai mult cu el..

Dar stiu ca nu se poate..pt ca el nu are curaj sa infrunte lumea, dc noi am decide sa ramanem impreuna..ii este frica de familie,( ciudat nu?) de ce vor zc prietenii lui..divortata si cu un copil..nu are curaj…….


…….dar se ataseaza de mine si vrea lucruri imposibile acum..Cum ar fi sa fac revelionul cu el..
Nu stiu ce sa fac..
Am ajuns sa imi mint sotul si familia pt ca nu am curaj sa pierd situatia financiara..
Am ajuns sa imi mint amantul (suna oribil dar nu stiu cum sa ii zc) pt ca nu vreau sa il pierd..dar mai presus de orice..ce fac pt puiul meu???nu vreau sa sufere..nu vreau sa duca lipsa de nimic..vreau sa aiba totul si sa nu fiu eu cea care ii raneste inimioara..
Nu stiu ce sa decid..nu stiu ce sa fac..ma simt singura si as da orice sa nu sufere cel mic..
te rog, da-mi un sfat..o parere..
iti multumesc mult si iti urez mult mult mult noroc in viata!
Cu drag o femeie ……
……caruia teoretic nu ii lipseste nimic, are tot…..mai putin un raspuns. Ce fac?….

…..raspunsul corect la ce sa faci draga mea?…la ce sa faca saraca fata bogata,  nu il stiu, nici eu, nicea ea, nici el, nici altul ce citeste confesiunea.

Doar tu il stii, si la un moment dat o sa il vezi…

De atata ori am fost ,,ajutata,, sa ma inteleg de randurile ce le-am scris si apoi le-am citit si recitit…

..e ca si cum as fi facut o confesiune in fata unei hartii goale, albe imaculate. Ce mai apoi s-a umplut pe tacute cu gandurile ce imi bat mintile si ma inebunesc. Asa ca draga mea ,,citeste, ce iti spun gandurile……ce iti spui sa faci, si intotdeauna asculta acele ganduri….care nu au alta explicatie logica ,,decat ca au venit, din inima, din tine, dinauntrul tau,,….Stiu,  nu e prea…logic

…..ma plimb putin in pantofii acestei femei si dintr-o data imi vine in minte gandul….da stiu ce credeti cu totii sunt o fata rasfatata.

Sau de fapt este gandul ce mi-a trecut prin minte mie, tastatoarea de cuvinte cu capul meu pe umeri ….nu in pantofii acestei femei….cand am citit prima oara povestea ei.  Si acum mi-e rusine si imi merit injuraturile femeii, pentru ca oricat de mult as tine-o cu spiritrul meu liber, imi ia cateva secunde in fiecare dimineata sa imi amintesc sa nu judec o poveste dupa regulile altor povesti, fie si impuse de societatea si educatie, sau parinti…..ca ar insemna prejudecata, si eu stiu asta….

Nu stiu ce sa ii spun acestei femei, dar ma bucur ca parintii mei au acceptat sa traiasca in tacere suferinta de a-si vedea copilul alergand descult prin lume, au inghitit toate acele barfe pe la colturi ale prietenilor ce spuneau ca fiica lor este o curva, si au renuntat la a mai fii ei linistiti si impacati…..acceptandu-ma oricand si oricum cu bratele deschise…..chiar daca nu ma aflam pe un drum pe care ,,lumea,,….sa il vada prea ,,linistit,,

Le multumesc ca prin acceptarea lor m-au invatat sa tintesc idealul meu nu idealuri impuse de reguli, fie si ale societatii sau chiar ale lor….

…..ce as vrea sa ii spun in fata femeii ce cauta un raspuns….este ca indiferent de pozitie, de conturi…poate o sa existe  perioade in care par ca nu te vor intelege, insa intotdeauna, absolut intotdeauna….. o sa iti fie aproape….parintii, familia. Poate nu de la inceput….dar raman parintii tai, si la un moment dat se intorc spre tine….asteptandu-te oricand cu bratele deschise.

Sa spunem ca decizi sa pleci….socul ii va infuria pe moment. Nu e doar socul suferintei…..al divortului tau, al destramarii familiei….pentru ei este si razvratirea copilului lor. Fiind parinti poate nu gasesc tonul cald al discutiei de la inceput, si judeca si vor vrea sa ia decizii in locul tau. Sunt parinti…..si e greu sa accepti ca copilul tau vrea sa mearga  pe alt drum…..decat cel stiut de catre tine, asezat linistit, fericit. Unul din care practic nu ii lipseste nimic….

……..gandeste-te ca intr-o zi….copilasul tau o sa vrea un raspuns, exact cum vrei tu acum. Ce o sa ii spun ca mama?

…..sa isi ,,paraseaca familia,, atat de frumoasa poza a societatii, …..sa se arunce in viata pe un drum fara vizibilitate pentru ….niste raspunsuri. S-ar putea sa le primeasca s-ar putea sa nu le gaseasca, dar sa le cauta toata viata. In general cei ce cauta si gasesc…..dar asta e povestea mea,a ta, si a celor ce cauta….Acum insa te intreb care ar fi primul tau instict, ce l-ai sfatuii. Nu sunt parinte dar am vaga impresie ca i-ai spune sa stea pe drumul linistit……poate si pentru ca il stii in siguranta. Si eu cred ca parintii au dreptul sa isi stie copii in siguranta, la fel cum stiu si ei prea bine ca la un moment dat e natural si normal….sa zboare. Nu au parintii intotdeauna dreptate, de atatea ori nu au…dar asta nu inseamna ca nu sunt oameni, si vor in egoismul lor uman….sa stam la siguranta. Vorbesc ca un copil…pentru ca nu sunt parinte….

Nu cunosc instinctul parintesc….insa daca Hugo ar fugii de acasa….as fi speriata si as vrea sa il aduc pe drumul lui ….unde, evident il stiu in siguranta. (proasta comparatie dati vina pe profa) Apoi daca veterinarul mi-ar explica ca si-a urmat instictul…..as invata cumva sa accept si sa il astept sa se intoarca acasa…..proasta comparatie, inca o data scriu……dar e singurul animalut ce mi-a trezit un pic instictul matern….

Intr-o zi am intalnit un print, de fapt am intalnit mai multi printi la viata mea….

Daca as fi ascultat regulile societatii si ….cateva sfaturi date initial chiar de catre parintii mei, ce ma vroiau pe un drum asezat….astazi as fi fost mama copiilor unuia dintre acesti printi. Si acum stiu ca nu as fi fost fericita, pentru ca acum stiu ce inseamna sa iubesti pe bune atat pe tine, cat si un barbat, sa ai…in iubire, si in consecinta sa fii fericit.

De cele mai multe ori…insa, de fapt mint de fiecare data vad fericirea, sau o simt pentru ca ma stiu. Stiu ce fac si ce drum  am pe acest pamant…..Insa habar nu am, daca din greseala, candva as fi ascultat primele sfaturi ale parintilor mei cand le-am prezentat un print…… habar nu am daca astazi …in caz ca as fi tinut un bebelus in brate, as fi avut curajul sa plec…..doar pentru ca nu sunt eu fericita……eu ca femeie, ca om….

Stiu bine ca un copil are nevoie de ying si yang de mama si tata, de modelul feminin si modelul masculin, pentru a se dezvolta armonios, si din pacate uneori sunt mame sau tati obligati de ….destin sa completeze ambele profiluri, si in fata lor ma plec….eu nu cred ca as fi capabila sa cresc un copil singura….fara sa inebunesc… dar asta e alta poveste.



Asa ca habar nu am daca as avea curajul sa plec de langa cel ce este modelul sau masculin, doar pentru ca acest ,,model,, nu mai este cum era la inceput si nu ma face sa plutesc, sa ma regasesc……

,,…..nu ti-o trage bine. Asa sunt femeile cum intalnesc  pe unul…ce le-o da mai bine, cum gata trec usor de cel vechi…..trec imediat fara resentimente la urmatorul, manate de plutirea orgasmului, ce sa zic, si mai vreti femeie presedinte,, imi zice un barbat, ce nu e deloc misogin, e doar barbat…..ca il stiu prea bine.

Si asa este….cum dam de…unul ce ne-o trage bine….cum ne pierdem mintile, eu inca le am pierdute…si ma tine de vreo doi ani…..

…….eu insa,  in  femeia ce si-a scris confesiunea am vazut nu doar o femeie satisfacuta sexual  de alt barbat decat sotul ei….ci o femeie ce incepe sa isi puna intrebari.

O femeie ce practic are totul si ii lipsesc cateva raspunsuri din teorie….cum ar fi …..cand o sa fiu si eu fericita ca femeie, nu doar ca mama?….Sunt convinsa ca aceasta femeieeste de fiecare data cand isi tine bebelusul in brate…..si chiar si cand e departe de el….fericita…ca mama. Insa la 20 si ceva de ani, si la 60 si la 80…o femeie are dreptul sa isi puna intrebari si despre fericirea ei ca femeie? Este prinsa in tot ce a crezut si i-a spus societatea/familia ca e bine…..un sot, un copil……si totusi, vrea sa fie fericita si ca om….si nu stie cum.Nici eu nu stiu sa o sfatuiesc ce stiu eu sigur este ca avem cu totii dreptul sa fim ferciti, si uneori chiar merita sa faci sacrificii…pentru ca mai tarziu ceea ce te prinde, si te strange…..s-ar putea sa nu mai fie atat usor de….desfacut.

Dupa ce am citit toate randurile scrise si de femeie si de mine….cred ca eu as infrunta viata si as vrea sa gasesc raspunsuri, in special acum cand inca copilul este mic.

Si nu pentru ca am intalnit un alt barbat minunat, ce ca oricare barbat este slab si bineinteles ca pune presiune, nu are curaj….doar este in imoralitate….si barbat, si obsinuiti-va o data pentru totdeauna (fraza aceasta o scriu si pentru capul meu femimin) ca in situatii de sex si relatii…si chiar mai mult de atat….barbatii sunt slabi.

…..in locul femeii…as pleca putin din lumea tuturor sa gasesc niste raspunsuri. Si daca raspunsurile acelea imi spun sa raman pe drumul meu linistit pentru ca sunt doar o fata rasfata…m-as intoarce  impacata,  chiar daca cu urme de regret ca a trebuit sa ,,hoinaresc,, doar ca sa imi deschid ochii….

Sau poate raspunsurile imi vor deschide alte drumuri….si atunci voi afla alte carari ce o sa trebuiasca  sa le domesticesc si sa le fac linistite…..

Sau mai bine zis habar nu am ce as face, pentru ca habar nu am ce inseamna sa iasa copilul tau din tine, si din acel moment sa raportezi toate decizile vietii tale printr-o fiinta mica.

Ce imi doresc eu de la propriul suflet…..este ca atunci cand voi tine o fiinta mica de mana ce o sa imi spuna mami…sa pot sa ma uit in ochii ei si sa ii insuflu crezul modelului sau femimin, ce m-a ghidat toata viata si  nu 24 de ore din 24 dar in fiecare zi de cateva ori ma face sa plutesc, sau sa rad cu gura pana la urechi fara motiv….sa fiu fericita.

Acesta ce nu mai stiu prin vocea carui intelept a ajuns  la mine, dar sunt convinsa ca e vocea Dumnzeului sufletului meu.

Primul scop in viata fiecarei fiinte trebuie sa fie acela de a fi in primul rand fericita. …la care viata mea a adaugat crezul semnat Horia Rusu ce spune ca…

,,Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi,, .

…..Si apoi este simplu sa ii faci si pe altii fericiti….ca si daca vrei sa o pastrezi, fericirea nu sta deloc locului….alearga prin lume, dar mereu isi face timp sa treaca pe la tine….

Cu drag
Laura

P.S- va raspund in comentarii….celor ce asteptati un raspuns de la mine….si apoi toata dupa amiaza…o sa ma stau cu nasul prins in Dragostea in vremea Holerei….deci ne vedem maine.

Daca va plictisiti zilele astea, la Bucuresti e cam mohorat…..va recomand (femeilor in special si in particular de fapt) Vrajitoarea din Portobello….ultima traducere in romaneste Coelho. Curge usor….doar e Coelho si la ultima pagina descoperi din nou o stare de bine, te simti un pic mai luminata, mai sfanta si mandra ca esti femeie….mai buna, sau macar mai pusa pe fapte bune…..doar e Coelho, nu? Povestea e draguta o ,,vrajitoare,, nascuta  in Romania, crescuta de parinti adoptivi din Beirut…..ce intr-un final, fara logica isi asculta sufletul pentru a-si gasi menirea pe pamant…..de fiinta, dincolo de femeia si mama…ce este.. ……in fiecare zi a vietii ei.

Lectura placuta