….bun venit iubire pe pamant. Sa nu spuneti vreodata aceste cuvinte daca nu sunteti in stare sa vedeti si iadul. Le-am spus, scris…..si uneori, apar flash-uri, stiti….imagini, despre cum ar fi daca nu ar mai fi..Ce face iubirea? Te trezeste pur si simplu, si nu e deloc filozofie, e doar un sentiment. Te ridica, da, te face sa zbori, ….insa uneori sunt goluri de aer….exact ca niste flash-uri, ce te sperie un pic. Si toate astea perfect constient de ce este sus si putin mai jos de tot ce o fi insemnand sus. Ce fac? Iubesc. Uneori mai complic cuvintele …..de fapt, lucrurile sunt atat de simple.
Tine ochii inchisi, nu vei stii iadul…..dar ratezi si raiul, parca nici asa nu e bine nu????….Azi ….iubesc, uneori sentimentul ma face fericita, alteori ma face sa sufar. Dar asa e iubirea…nastrusnica. Stiu ca iubesc….de fiecare data cand stam goi si ascult linistea, un limbaj al trupurilor noastre
Am crezut in diverse chipuri ale iubirii. Dar intr-o zi o zeita m-a tras de mana…M-a intrebat daca o cunosc, si i-am spus ca nu. S-a prezentat Iubire…I-am ras in fata si am zis ca eu stiu iubirea. Si apoi m-a indemnat sa iau o stea de pe cer. Am vazut Luceafarul si am vrut sa il prind, dar steaua nu se lasa prinsa. Si apoi Iubirea, ca si cum le-ar stii pe toate imi zice …Orice stea, si cea mai inalta poate fi prinsa in mana…insa nu stii daca alegi cerul sau infernul, cand o iei. Si apoi mi-a mai spus ca oamenii se plang mereu ca au facut alegerea gresita…
Mi-a zis sa aleg. Iar eu nu stiam ce sa aleg, oare aleg cerul???si am pus mana pe stea…
…lasand in urma obisnuite, conjucturi, pe el…am inceput sa cred. In dorul de ….el, de reflexia mea de pe chipul lui….Da, ma enerva ca mi-era dor, ma enerva ca in obscuritatea gandurilor mele….l-as fi putut lasa in urma pasilor mei.
Mi-e teama ca m-am grabit…fara sa-mi numar pasii. Poate sunt prea orgolioasa, prea egoista si ….am gresit. Poate tot ce am facut….e doar ca am crescut. Poate am avut nevoie de mai mult spatiu…ca sa pot vedea clar.
Si apoi zeita numita iubire…mi-a zambit si a plecat. Am rugat-o sa mai stea si mi-a raspuns ca se intoarce…intotdeauna. Se va intoarce si daca trebuie sa imi sustina tradarea, doar…. I-am zbierat in urma….Taci nesuferito….in numele meu nu exista tradare!!! Nu-i pasa ce strigam eu….zeita avea alta treaba .
Am ramas in mana cu o stea…sa o iubesc. Iubesc ca o femeie….simplu si complicat, nebun si linistit, periculos si calm…ca un drac, ce iti este inger cand te tine in brate. Si in alta zi cineva a sunat la usa mea…Tot ea, Iubirea
-Ce faci iubire?
-Dansez….hai la dans.
-Mi-e lene….
Unu doi te intorci si….
-Te fac mai frumoasa stii?
-Stiu iubire, dar o sa dezvolt imunitate.
-Asa sunt toti muritorii, invata sa tolereze iubirea. Ma acceptati ca pe ceva magic, misterios, ca mai apoi sa ma reduceti la un hormon eliberat de creier si sa dezvoltati imunitate.
-Pa iubire.
-Adio fiinta neinsemnata.
Unu doi te intorci te invarti, unu…
….si azi… Am suficienti aliati….unul e timpul. Mi-am promis sa nu opresc timpul cand sunt fericita, el mi-a promis sa nu se opreasca cand plang. Si totusi uneori se opreste….se dilata de fapt. Lumea spune ca asta face dragostea, poate trece dincolo de timp. Nu stiu, poate asa o fi….dar poate iubirea e de fapt o traire emotionala atat de intensa ce reduce perceptia a neopritelor cuvinte tic-tac.
Iubire, intelege sunt o femeie in fata ta, o zeita.
Te ascult, te aud….stiu vrei sa intri in viata mea. Realizez ca te-am judecat gresit, dar nu asta ma sperie ci faptul ca am crezut ca te cunosc. Nu stiu nimic despre tine….Ok, stiu, stiu ce mi-ai aratat. Nu a fost usor sa inteleg dar oricum… sunt femeie….nu ar trebui sa ma intreb? De fapt cred ca nu….imi bati la usa si am dreptul, chiar am, sa raspund sincer, zambind….fara intrebari.
Pur si simplu deschid usa, cred ca atrasa de ritmul ei. Intra….ai voie.Lasa-ma sa te privesc. De fapt, o fac demult, te provoc sa vii, fara sa vreau si am refuzat sa te vad.Imi propui un pact, nu-l semnam, trebuie doar sa te cred. Ok, acceptCe vreau?Nu vreau sa sper nimic de la tine, si tu la fel…..sa credem pur si simplu, ca se poate…..sa stiu sa-l privesc mereu in prezent, sa-l vad cum nici macar nu stie sa danseze dar ritmul lui a golit ringul, a mutit audienta si pur si simplu m-a atras. Mi-a fost teama sa ma apropii, parea un ritm dificil de tinut, iar al meu dificil de urmat….un dans imposibil….dar ai dreptate, nu mi-a fost teama sa ma joc. Nu mi-a fost teama sa cresc, sa ma impact cu lucruri trecute. Fetita din mine este cuminte, cum nici macar nu concepeam ca as putea sa fiu, si culmea asa vreau. Uneori sunt o femeie rea, atat de rea incat si intr-o excursie la munte am rujul rosu pregatit pentru buze….in caz ca se iveste vreun necunoscut.
-Si atunci o sa iti arat tradarea
-Taci Iubire nesuferita….eu nu vreau sa tradez. Si nu mai rade….
Imi place dansul….unor pasi. Si imi place, imi place la nebunie sa dansez, e drept uneori ma uit peste umarul lui…de fiecare data vad ca danseaza cu regina balului. Si culmea castelulul nu mai este al unei printese…este lumea intreaga, este totul……si da, vreau ca dansul sa continue. Si tu zeita imi promiti iluzia acestei continuari.Stii ceva? Intra, te invit si nu vreau sa imi promiti nimic. Suntem jos, pe pamant….se spune despre tine frumoasa zeita ca stii drumul spre inaltimi? Ca ai aripi? Ca ne dai aripi, ca ne inveti sa zburam. Ei bine daca este asa banuiesc ca imi vei arata la un moment dat, momentam iti multumesc pentru iluzia inaltimilor. Nu uita ca suntem pe pamant, aici straluceste si plumbul…..iar tu zeito, numele tau este intr-adevar…iubire, dar esti doar un sentiment. Esti confundata adesea si unii cred cu tarie ca te nasti din ura. E mult plumb, dar exista echilibru si il face inovensiv….
De ce iti spun toate acestea? Nu stiu, dar in final stiu ca vreau sa iti spun bun venit Iubire pe Pamant. Nu mai domnesti peste infinit, te invit sa-mi stai alaturi pe ringul de dans. Cineva bate la usa inceputul unui ritm….
Bun venit iubire pe pamant. Imi spui ca este timpul….timpul sa ce?Sa imi spuna mie timpul ce dorinte are. Acum timpul ma face sa ascult un ritm. Dansam? Ce zici Iubire…
Destinul daca m-ar urmari ar fi poate indignat. El nu vroia sa ajung in bratele lui….nu vroia sa ii invat ritmul, si imi spunea mereu el Destinul, ca barbatul asta nu este al meu. Dar nu l-am ascultat…
Azi, dincolo de orice….azi iubesc simplu, ca orice femeie. Ma daruiesc, daca o sa cad o sa ma ridic…si o sa caut din nou, exact ca o femeie. O femeie ce crede…ca pasiunea nu e trecatoare.
Ayer, manana,… parar el tiempo me gustaria para sumarme a tu dulce filosofia….
Asta vreau iubire de la tine, sa stiu mereu cum stiu azi….sa te pastrez, sa nu astept neaparat raspunsuri cand iti pun intrebari, sa raman ce sunt de fiecare data cand te cred. Bun venit Iubire pe Pamant. Ti-am urat asta acum ceva timp….iar azi domnin impreuna in regatul nostru….Aici unde linsitea vorbeste si iti spune uneori….te iubesc.
Textul de mai sus…nu este ..nou, este de fapt compus din mai multe texte ce le-am scris atunci cand am deschis usa Iubirii si ea m-a invatat sa imi vad regatul si sa…domnesc.
Cu drag
Laura
V-am spus sa scrieti despre iubire…si ati facut-o …ati disecat-o. Textele de mai jos va apartin….iar eu sunt mandra azi sa spun ca scrieti minunat, si am cea mai tare clasa….a oamenilor din comunitatea celor liberi, numita atat de simplu …profa de sex…
Mi-as dori sa pot sa fiu o persoana hotarata….mi-as dori acum sa stiu ce vreau. Ma aflu intr-un loc frumos, intr-o gradina plina de irisi violeti, in jur miroase a primavara, prima primavara fericita din viata mea, stau in mijlocul gradinii si incerc sa ma decid: sa raman aici si sa nu ma mai gandesc la lumea de afara, sau sa ma ridic in picioare si sa infrunt pericolele ce mi se abat in cale? As vrea sa ies…dar mi-e teama ca florile se vor usca, mi-e teama ca nu va mai fi nimeni sa aiba grija de ele si voi pierde oaza mea de liniste. Incerc sa compar, sa cantaresc, gandurile-mi zboara spre trecut, accept trecutul ca fiind o parte din mine si totodata sunt clipe cand ma pierd in el…Am un prezent minunat, nici daca as putea nu as cere mai mult de atat…Mi se pare ca traiesc un vis, pasesc pe samburi si petale de adevar, briza calma imi mangaie parul…si un zambet siret imi lumineaza fiecare secunda de pe ceas…Iarasi trebuie sa aleg, iarasi trebuie sa fac planuri…nu, eu nu fac planuri…incerc sa nu fac. Oare daca m-as opri din drum s-ar stinge flacara asta purpurie care straluceste inaintea mea? Oare daca as renunta la partea aia din mine care-mi spune sa ma las dusa de vantul lin, as fi mai fericita? Ar fi mai bine sa raman in gradina mea, sa plutesc pe nori si sa las sa cada roua de dimineata peste zambetul acela ce mi-e atat de drag? Cat se mai merita in ziua de azi sa fii sensibil si sa iubesti?
Doua cuvinte. Atat de simple. Atat de complexe. E atat de simplu sa il arunci pe acest “Te iubesc”. Si e atat de simplu sa te arunci in bratele inselatoare ale unei noi iubiri… Iubire care nu poti sti niciodata unde duce. Toate par dulci si binevoitoare, toate par sa aiba un viitor, toate par de lunga durata si temeinice…. Dar nu toate rezista, nu toate sunt asa.
Cu totii am trecut, cred, la un moment dat printr-o suferinta. Cu totii am am crezut si am iubit si ne-am daruit intru totul, avand speranta ca va fi bine, ca in final sa ne trezim aruncati la pamant, sleiti de puteri, mistuiti tocmai de acea dragoste in care am investit extrem de mult… si nu ma refer la partea materiala. Aia nu va conta niciodata, atata vreme cat suntem iubiti. Dragostea e oarba si dragostea nu are pret… indiferent de natura sa.
Ca oricare alt om… Am iubit. Si am prins aripi, si m-am ridicat de la sol, si am zburat spre Cer ca o Zeita. Si totul era atat de dulce, atat de perfect, atat de minunat si ma simteam nemuritoare. Pana cand… am cazut. Iar aripile mi s-au rupt, iar o data cu ele, sufletul mi-a fost despicat si a inceput sa curga din el valuri de sange. Am incercat sa ma ridic si mi s-a parut imposibil, ma durea fiecare centimetru din mine. Dupa indelungi fortari si mustrari de constiinta, dupa lacrimi de sange varsate pentru persoana mult iubita, acea persoana care credeam ca ma iubeste la fel de mult… rana din suflet mi s-a inchis si am reusit sa ma ridic si sa merg. Dar nu am mai prins aripi. Nu am mai zburat. Nu mai eram nemuritoare. Eram un simplu om. Cu durere in suflet am jurat sa ma razbun si am blestemat si am scrasnit din dinti printre racnete de durere. Si rana nu reuseste sa se vindece complet. Se deschide iar si iar si iar si curge sange, de asta data innegrit de atata ura si rautate acumulata in mine, ura, rautate si furie pe care nu am putut sa o vars asupra nimanui, de care nu am putut sa discut cu nimeni, pe care nu am putut sa o innlatur in niciun fel si pe care le-am tinut in mine pana au distrus tot ce mai aveam bun si nobil…
E atat de greu atunci cand esti la pamant sa zambesti si sa te prefaci ca totul este bine si desi eram sfasiata de durere zambeam, insa acei care ma cunosteau bine stiau ca zambesc fals si stiau ca pe dinauntru sunt zdrobita. Ceilalti s-au uitat la mine, au zambit si au spus ca nu sufar chiar asa precum vreau sa las impresia, ca poate nici nu l-am iubit asa cum sustineam. Poate si el a spus acelasi lucru cand m-a vazut in club, pe cub, dansand cu unul dintre animatori… Lucru nestiut de el este ca animatorul acela… imi este prieten bun… si tovaras de suferinta…
Asta a fost atunci. Perioada scurta de timp ce e drept. Cand mi-am inceput activitatea pe blog, sufeream si imi doream sa ma razbun. Vorbeam despre nelinistile, tulburarile si suferintele mele, despre ura, invidia si gelozia din sufletul meu… ca in momentul de fata sa scriu despre o persoana pe care nici macar nu o cunosc, o persoana minunata, o persoana care m-a facut sa rad si sa zambesc din tot sufletul, care m-a ajutat sa uit de acea iubire fara sorti de izbanda ce m-a distrus aproape complet, o persoana atenta si grijulie… o persoana incapatanata si orgolioasa. O persoana care ma asculta si ma sfatuieste… si ma atrage prin felul sau de a fi.
Ce simt acum? Nu stiu. Daca mai iubesc acel suflet rece? Nici asta nu stiu. Daca acum iubesc din nou? Cu atat mai putin nu stiu. Stiu doar ca in mare masura sunt fericita, ca vocea lui ma linisteste si ca imi face ziua din ce in ce mai buna cu fiecare mesaj pe care mi-l da.
Si mai stiu ca desi unii vorbesc de acea iubire unica, de faptul ca iubirea apare o data in viata… e o minciuna. O poveste scrisa pentru a incanta ochiul cititorului si pentru a-i alina pe cei in suferinta. Bineintes, si de a-i amagi in acelasi timp.
Diferenta dintre femei si barbati este ca femeile pun mult mai mult suflet intr-o relatie in comparatie cu barbatii, care de cele mai multe ori nu isi exteriozeaza sentimentele… ajutandu-le in acest fel si pe femei sa stie si sa inteleaga ce isi doresc ei cu adevarat… si ce semnifica ele in ochii lor.
Iubirea unei femei este mai profunda si mai complexa fata de cea a unui barbat. O femeie iubeste mai mult si… mai des. O femeie de asemenea sufera mai mult, dar se alina mai usor. Un barbat o data indragostit, lasat in voia sortii de catre femeia sa, va suferi mai mult si va fi mai pierdut decat o femeie in suferinta. Iar o femeie lasata de izbeliste, in mocirla barbatului dur si nemilor, se indragosteste usor a doua oara de un altul “mai bun” in ochii ei, in momentul in care realizeaza ca nu isi poate aduce iubirea inapoi si ca oricum nu mai are niciun rost. Insa un barbat are toate sansele sa nu gaseasca alinare niciodata, suferintei provocate de o femeie, sau chiar de el… in inconstienta si superioritatea sa.
De aici provine ideea gresita uneori ca femeiele nu stiu sa iubeasca si daca o fac, nu sunt sincere… sau sunt doar false… si doar se prefac…
In realitate, femeile iubesc mai mult si mai des. Numai ca de multe ori o femeie iubeste un singur barbat, iar barbatul iubeste mai multe femei. Pare absurd, dar asa este, un barbat poate iubi mai multe femei deopotriva (si culmea, nici macar nu este judecat pentru asta). Si o femeie poate face acelasi lucru, dar societatea a invatat-o ca nu e bine si ca nu trebuie sa procedeze asa… ca ea trebuie sa fie fidela unui singur barbat, sa-l iubeasca si sa-l pretuiasca… daca se poate pentru tot restul vietii ei. Principiu gresit in opinia mea. Pentru ca daca un barbat nu stie sa o pretuiasca, ea trebuie sa accepte neglijentele si mizeriile acestuia. Trist este ca majoritatea o fac.
Chiar daca eu personal am suferit din dragoste, chiar daca toti am suferit la un moment dat, in definitiv iubirea este un lucru sublim si pur, un lucru de care toti suntem dependenti intr-o anumita perioada a vietii noastre. Merg pe opinia ca nu am stiut eu unde sa o caut… dar ca ea exista, undeva, pentru toti.
Numai ca pe unii ii inalta… iar pe altii ii nimiceste… in diferite feluri…
Pe mine? M-a facut sa-mi dau seama cine sunt cu adevarat… Eu sunt Mefiso, la feminin cei drept, vorba cuiva foarte drag… Sunt un Diavol, in straie de Inger ce pacaleste ochii tuturor… Dar mie a inceput sa imi placa, si sa nu ma mai deranjeze. Ma simt bine ca un Diavol… O diavolita, mai exact.
“Dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura.”
Paulo Coelho
Dragostea reprezinta un sentiment minunat,inaltator dar atat de greu de definit… Nu exista rotire mai frumoasa a planetelor.Nu exista miracol mai mare ca dragostea.Dragostea sta la temelia tuturor lucrurilor.
Dragostea este un drog…un drog al sufletului,iti ofera o stare de euforie,de abandon total si iti inchipui ca o vei tine sub control,dar dragostea nu reprezinta decat neliniste,un camp de lupta,nopti nedormite… Dragostea dureaza atata timp cat stii sa o pastrezi,depinde de felul in care este intretinuta,de interesul pentru persoana iubita si de puterea de a ierta.Dragostea te inalta catre cele mai inalte culmi,te invaluie in lumina dar,in acelasi timp,te poate prabusi in ghearele intunericului.
Romanele de dragoste si cantecele de amor ne infatiseaza dragostea ca fiind un lucru rar,ea nu se gaseste pe toate drumurile si nu este la indemana oricui.
Dragostea este invincibila in fata trecerii ireversibile a timpului,in fata granitelor…ea este o rugaciune catre divinitate si o alinare pentru suflet.
Undeva,departe,in umbrele trecutului o femeie isi pierdea sufletul in fata unui barbat rece,lipsit de sentimente…Luptandu-se cu durerea,si-a promis,cu lacrimi in ochi si cu sufletul sfasiat,ca nu va mai lasa dragostea sa intre in viata ei.
Femeia aceea sunt EU si rana din trecut a lasat urme adanci in sufletul meu,dar m-a invatat sa fiu puternica,realista si matura in fata dragostei.Sa ma lupt cu ea si sa nu o las sa ma doboare.A fost vina mea atunci ca m-am avantat,orbita de prea multa dragoste,intr-o relatie fara sorti de izbanda…
Adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie.
Nu lasa dragostea sa te inalte prea sus pentru ca,impactul va fi nimicitor.
Scopul meu este sa inteleg dragostea…
“…trase concluzia ca dragostea nu era facuta pentru ea si nici ea pentru dragoste…”
Paulo Coelho
Cautam acum citate despre iubire…citate date de marii scriitori de prin nu stiu ce ani…e incredibil cum iubirea poate fi definita in atatea feluri si in atatea comparatii totodata….
Am avut norocul sa simt iubirea pentru sexul opus…sau ceea ce consider eu a fi iubire….prima iubire am avut-o la gradinita 8-> …era colegul meu de clasa Edy…Dumnezeule cat mi-a placut de baiatul ala…toti anii de gradinita plus inca 4 ani de gimnaziu…mi se trezeste un zambet in coltul gurii cand imi amintesc J…era o iubire nevinovata…eram copil, spre deosebire de cea de-a doua iubire care a fost ceva mai intensa…a fost cu fostul prieten..tot un copil am fost si la cea de-a doua iubire, insa un copil ceva mai marisor, cu ceva mai multa minte in cap si cu alte moduri de a privi realitatea…
Pentru mine, iubirea se imparte in multe categorii….
Iubirea pentru mama si tata….o iubire cu care ne nastem si pe care nu putem sa o controlam, chiar daca de multe ori ne spunem ca am vrea ca ai nostri sa fie altfel s.a.m.d.
O alta iubire ar fi cea pentru frati si surori…iubire cu care din nou ne nastem, insa o iubire diferita fata de cea fata de parinti.
Iubirea pentru alte activitati din viata noastra…in cazul meu, iubirea pentru muzica si pentru dans…chiar daca nu sunt activitatile din care sa “imi castig painea” , sunt lucruri la care tin foarte mult…nu trece o zi fara sa cant si sa imi disper vecina de dedesubt.Consider k si aceasta forma a iubirii e innascuta si odata cu ea este innascut si talentul pentru activitatile respective…talent cu care Dumnezeu are grija sa ne inzesstreze pe toti…
Ar mai fi iubirea pentru prietenii cei mai buni…pot sa spun k ma bucur de acest sentiment…am prietene foarte bune …una dintre ele este de la gradinita…alta este din clasa 1…alta din clasa a doua…si alta din clasa a 10 a….ele sunt persoanele pe care ma bazez de foarte multe ori si care stiu totul despre mine…aceasta forma inveti sa o dezvolti din copilarie si pe masura ce cresti ajungi sa tii extrem de mult la o persoana(sau mai multe) si sa iti pui intrebarea “oare de ce?”
Mai este iubirea pentru copilul tau ,iubire despre care nu pot spune inca nimic…aici las pe altii sa comenteze…pot spune doar de iubirea pe care le-am purtat-o papagalilor mei care nu mai sunt astazi…si care erau ca si copilasii mei
Si, bineinteles, iubirea pentru partener…am lasat-o ultima datorita faptului k nu stiu cum sa o definesc…consider k aceasta forma a iubirii se invata odata cu maturizarea…si cu experienta…incepi sa experimentezi aceasta iubire cu primul partener (in ziua de azi la varste destul de fragede), insa cred k ajungi sa aflii intr-adevar ce inseamna la o varsta mai inaintata, atunci cand esti capabil sa receptezi toate semnele si toate mesajele care iti sunt date, poate, dintr-o simpla privire sau dintr-o simpla atingere…
Poate cea mai mare greseala a omului este aceea ca incearca sa gaseasca o definitie a iubirii , in loc sa o simta doar si sa se bucure de ea…incercand sa gasim o explicatie a unor lucruri ,de foarte multe ori le alungam din viata noastra…la fel cum poate ,de multe ori, alungam de langa noi persoanele iubite incercand sa evitam exact acest deznodamant…datorita temerilor de a pierde persoana iubita nu ne mai concentram asupra a ceea ce avem pe moment, nu ne mai concentram asupra iubirii pe care ar trebui sa i-o aratam persoanei iubite, ci ne concentram asupra lucrurilor pe care nu ar trebui sa le facem, concentrare ce duce la un deznodamant nedorit…
Iubirea trebuie lasata sa curga asa cum este ea, cu bune, cu rele, cu certuri, cu dezamagiri prostesti care vin in urma felului de a gandi al fiecaruia… tocmai datorita acestui fapt (a gandirii diferite) intelegem de foarte multe ori exact contrariul lucrului pe care cineva doreste sa ni-l expuna…lucru care trage dupa sine certuri , suparari s.a.m.d. Prostia pe care o facem este ca de cele mai multe ori nu lasam sa ni se explice, de fapt, care era sensul care trebuia abordat, sensul cu care ne-au fost spuse unele lucruri…
Ceea ce mi se pare incredibil este cat de multe lasa o persoana de la ea atunci cand iubeste.Peste cat de multe lucruri este in stare sa treaca pentru a ramane langa persoana iubita, care poate nu merita acest sacrificiu.
Ce ne ofera iubirea?
Iubirea ne ofera compasiune, iubirea ne ofera placere, pasiune, dorinta, ne ofera sansa de a fi mai buni, de a fi mai putin aroganti si mai putin zgarciti cu cel putin o persoana, oferindu-ne sansa de a invata sa ne dorim sa impartim fiecare secunda, fiecare pas, fiecare bob de cereala (cu scortisoara:P), fiecare clipa din viata alaturi de cel pe care il consideram omul iubit.
Iubirea ne ofera descoperirea propriilor limite, ne ofera descoperirea propriei personalitati atunci cad vine vorba de altcineva in afara de noi, acel altcineva care ne face sa vibram doar la o simpla atingere, la o simpla privire.Acel altcineva pentru care suntem in stare de orice, caruia ii admiram fiecare miscare blanda a corpului si pe care dorim mereu sa il vedem cand inchidem ochii seara si cand ii deschidem dimineata.
Asta ne ofera iubirea…ne ofera posibilitatea de a nu mai fi egoisti, de a ne schimba obisnuinta de a nu imparti nimic cu nimeni intr-o dorinta arzatoare de a imparti absolut totul cu persoana iubita.
Iubirea ne ofera sansa unui miracol, sansa de a da viata unui omulet, cu proprie personalitate, cu ganduri si idei proprii, un omulet care va ajunge ca la maturitate sa aiba propriile decizii asupra tuturor lucrurilor ce il inconjoara, si asta datorita iubirii oferite in familia din care provine si datorita educatiei, pe care fiecare parinte, datorita iubirii pentru copilul sau, doreste sa o ofere pruncului in cel mai bun mod cu putinta.
IUBIREA ESTE O CALE DE RECUPERARE A CONSTIINTEI UMANE, IUBIREA NE OFERA SANSA DE A NE NUMI OAMENI.
Si pentru ca afara ploua, si e o zi ” minunata” de sambata, si pentru ca azi e 13 februarie si maine ar fi frumos din partea mea sa iti demonstrez ca te iubesc, chiar daca o fac in fiecare zi….vreau sa incep de azi…si vreau sa o fac intr-un mod mai special…
Vreau sa imi astern sentimentele pe foaie, ganduri ce imi trec prin cap…ganduri ce te includ si pe tine, pentru ca trebuie sa recunosc …Fara tine viata mea ar fi foarte goala…Esti jumatatea care ma completeaza in tot, impreuna ne este cel mai bine, iar cand sunt singura ard de nerabdare sa te simt langa mine…sa te ating…sa te mangai…sa te sarut…sa fii al meu…sa iti spun de un infinit de ori ca te iubesc…
…si te iubesc pentru ce esti tu…te iubesc pentru ca ma faci sa rad…pentru ca imi stergi lacrimile atunci cand acestea curg siroaie pe fata mea in zile grele…pentru ca ma tii in brate cand am nevoie de alinare … Pentru ca ma ajuti sa trec peste rautatea lumii…pentru ca ma faci fericita prin simpla ta prezenta…pentru ca esti pur si simplu tu…te iubesc pentru ca…puri si simplu te iubesc…mi-ai incalzit inima din prima clipa cand te-am vazut…Privirea ta atat de patrunzatoare a fost unul din motivele pentru care m-am indragostit de tine, am devenit a ta pentru ca te iubesc din tot sufletul…trupul si sufletul meu iti apartin…Am incredere in tine ca nu le vei distruge, le vei pretui la fel cum te pretuiesti pe tine, pentru ca acum si ele fac parte din viata ta…pentru ca m-ai invatat sa iubesc si pentru ca alaturi de tine traiesc clipe magice vreau sa iti multumesc…si pentru simplu fapt ca existi iti multumesc…
Daca as putea as striga in gura mare sa afle tot universul cat de mult insemni tu pentru mine…dar daca ma gandesc mai bine …pentru mine este suficient sa stii tu ca te iubesc si ce insemni pentru mine…Esti persoana pe care ma bazez cand imi e greu si alaturi de care ma bucur de fiecare clipa de fericire…esti prietenul meu…confidentul meu….barbatul meu…amantul meu…iubitul meu…esti tot ce imi doresc….Esti ingerul meu pe care nu vreau sa il pierd niciodata….prin aceste randuri am vrut doar sa iti mai amintesc inca o data ce insemni pentru mine… TE IUBESC VIATA MEA :X:X:X:X
Laura, va multumesc pentru toate aceste texte…..dar stiu ca mai am o datorie. Nu stiu de ce, poate ca mi-a spus, sau poate pentru ca doar cred ca mi-a spus, sau poate am auzit. Poate doar simt….nu stiu de ce….dar simt ca cineva dintre noi e un pic trist. Si eu vreau sa fiu o zana buna si sa aduc un zambet. Macar azi …Asa ca Ion Bianca este castigatoarea jucariei oferite de catre sex-shopul Erogen. Jucaria de mai jos….
Draga mea astept datele tale in contact, adresa completa si numarul de telefon….cadourile sunt expediate de catre cei de la Erogen, si avem nevoie de aceste date….
Dar capcaunul despre care vorbesc nu este singur. Deoarece el este bland si bun, are o ratusca langa el. In fiecare dimineata aceasta nu ezita sa ii culeaga cate o raza de soare, sa ii lumineze privirea cu ea si sa ii atinga genele lungi si negre. Soarele este ca ceea ce este intre cei doi: ceva cald, stralucitor, luminos, placut si fin. As putea spune ca e iubire, insa este mai mult de atat. Iubirea e prea comerciala, devine un stereotip si totodata un cliseu.
,,
