…in stiinta pe care o iubesc si o studiez pot fi numita “materialista”, adica calea mea indica, cel putin in prim plan, o cautare mai putin “spirituala”, dupa cum sunt definite in dictionar pozitiile si teoriile din psihologie care ma atrag. De exemplu, ca sa fiu mai clara, eu nu cred ca visele sunt “prevestiri trimise de God”, ci mai degraba o scena de teatru unde se joaca dinamica inconstient-constient, fara logica stiuta in realitate, cu un dirijor ce nu are timp, nu stie contradictia, si se intinde cat lumea. Si asta e doar una din credintele mele “materialiste”, nascute si ele din anumite nevoi, of course, la fel ca oricare credinta, la fel ca tot ce incepe formulat cu EU CRED-”Credintele se nasc din nevoi” este o pozitie psihanalitica (materialista) ce are la baza genialitatea profesorului dr. Sigmund Freud, pozitie acceptata azi de toti psihologii, si umanisti, si cognitivisti, si cei ce practica o psihologie transpersonala si ne vorbesc de alte vieti, adica pe romaneste, si de cei mai spirituali dintre spiritualisti 
In drumul meu am intalnit o colega, o femeie frumoasa, sincera, sigura, si care, nu stiu cum, prin care vraja, pe care poarta (le stiam pe toate inchise) a intrat in sufletul meu materialist cu o poveste despre…Dragoste, Dumnezeu… Un Zeu, acelasi si oarecare, tatal lui Iisus in unele credinte, tatal meu, al tau, in special ca Iisus, (spun aceleasi credinte) nu e decat invatatorul launtric al sufletului meu.
Povestea spusa de colega mea, mi-a ajuns in inima ca un soi de mantra, una care repeta in continuu “te iubesc, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma”, cuvinte ce mi-au schimbat viata in doua zile. Cum, pai m-au ajutat, ca un carlig ce atarna de lumina, sa ma vad. Nu ma intelegeti gresit, eu nu cred in mantre, din contra inteleg cum sufletul meu s-a jucat cu “materialul manifest” ( I got it prof. Freud) dar tot nu pot sa nu ma minunez. Si n-o sa pot vreodata sa uit clipa cand am inteles realitatea buna dar si dura, dinamica, schimbatoare, si pe mine cu locul meu in ea. O zi in care m-am uitat pentru o secunda cu ochii lui Dumnezeu la trupul meu, si l-am vazut ici si colo improscat cu rahat, muscat de taratoare, asurzit de grohaituri. Am vazut ca are rani, vechi si noi, inchise si aproape uitate, altele redeschise de puroi, si cateva proaspete sangerii. Si atunci sufletul m-a privit in ochi. Urla de durere, si eu as fi vrut sa tip alaturi de el, cand am fost Doamne atat de rea cu mine? Cand am permis sa ma roada viermii, cand am permis sa fiu doar un gunoi? Caci asa sunt daca sunt aici, rusine sa imi fie. Si rusine mi-a fost, una cum simti rar in viata. Una care stii ca o stii, dar nu vrei sa o mai aflii. Rusine si durere, pierdere, suferinta. Una in care inima imi plangea la unison cu sufletul, nici trupul nu s-a putut abtine si a varsat o lacrima ascunsa, caci, in rest tacea. Taceam si induram pentru ca meritam, si am meritat pentru toate pacatele mele. Am cedat “tentatiilor raului ca ne pandesc la tot pasul, si care ne abat de la calea buna si gasirea cuvintelor drepte”- am auzit aceste vorbe la 17 ani spuse de Bartolomeu Anania, si mi-a fost dat sa le inteleg, in cea, probabil, a o mia rastignire a mea, la care m-am supus, of course… inconstient. Si acolo “pe cruce” plangandu-mi de mila, si de prostie, si de pierderea atator bucurii si impliniri pe nimicuri, plangandu-mi viata si moartea, iubirea, suferinta, fara sa astept ceva mi-am spus “te iubesc Laura, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma, te iubesc, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma” o data de trei ori, de zece ori… ma mai uitam din cand in cand la realitate, eram tot in groapa si tot cu rahatul peste mine, deci inapoi la ganduri. La mantra. Un soi de “rugaciune” ad-hoc…
Si inca o mantra, doua trei, pana cand vocea mea, aia doar de mine auzita, a preluat controlul si mi-a spus asa: “Te iubesc, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma. Te iubesc pentru ce esti cu si fara timp, iti multumesc ca ma asculti acum si vrei sa ma stii aici, imi pare rau ca nu ti-am aratat lumina Soarelui, dar nu-i nimic de inteles din ea fara umbre, iarta-ma ca nu ti-am spus mai devreme cine esti. Te iubesc, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma”.
Desigur pe drumul cunoasterii mele, unul definit de carti ca… materialist, asta inseamna doar ca sufletul meu a pus in scena masochismul, si culmea l-a inteles, si il intelege (Doamne ajuta si controleaza ) prin narcisism. Ok, whatever, o fi asa, dar eu de aici, data cu parfum de narcise va spun ca cine crede ca a simti ca esti zeu/zeita, si a incerca sa traiesti ca unul este “rau si de rau” se inseala. Nup, nectarul e bun si hranitor, Afrodita este superba, dincolo de…frumusetea vazuta de muritori, Hera e inteleapta. Zeus.. Hm? E bun si rau, asa ca lumea care e servita de realitate, dar nu-i nimic de netrecut, nici macar furia Lui, pentru ca pe aici prin Olimp se stie, pentru ca se simte ca tot ce e dat sa fie, oricum e… si te invata, deci dezvolta, aprinde tot mai mult din spiritul launtric cel drept al fiecarui om-zeu. “Oamenii sunt zei muritori, zeii oameni nemuritori” citat gasit undeva pe o pagina de carte scrisa de profesor, dr. Sigmund Freud. iar eu de aici, din gradina lui Narcis, ii dau dreptate. Da sunt zeita, una care din pacate multa suferinta si-a dat pana s-a vazut, una care s-a umplut de lambrii, limbrici, paduchi, raie, si de mult cacat pana a invatat un carlig prin care sa nu se abata de la “calea cea dreapta”.
Mai jos gasiti povestea scrisa de colega mea Andra, un text care mie mi-a schimbat viata. Cum? Nu stiu exact, stiu doar ca ieri eram in mocirla, simteam fizic si sufleteste rahatul pe mine, iar azi sunt zeitza, o simt, o stiu, o inteleg, si nu-mi ramane decat sa actionez pe masura. Doamne ajuta Te iubesc, iti multumesc, imi pare rau, iarta-ma…
Zero limite (carte)- “Dr Ihaleakala Hew Len este un psiholog care a vindecat un pavilion intreg de infractori bolnavi mintal fara sa ii consulte pe vreunul dintre ei. El a folosit o metoda neobisnuita de vindecare, originara din Hawaii, ho’oponopono.
Ho’oponopono este practic un proces de eliminare a energiilor toxice din interiorul nostru, atfel incat sa ne putem supune gandurilor, vorbelor, faptelor si actiunilor Divine. Pe scurt ho’oponopono inseamna “a face ceva ce este potrivit sau a corecta o greseala” . Potrivit vechilor hawaieni, greselile sunt cauzate de ganduri care sunt declansate de amintiri dureroase din trecut. Ho’oponopono dezvaluie o cale de a ne elibera de energia acestor ganduri sau de greseli dureroase care cauzeaza boli sau dezechilibre.
Dr. Len a lucrat la Spitalul de Stat din Hawaii timp de 3 ani (1984-1987). Aripa in care erau tinuti bolnavii mintal era una extrem de periculoasa. Psihologii renuntau dupa o luna de munca. Dr. Len nu a consultat niciodata pacientii, nu le-a studiat decat dosarele. In timp ce facea aceasta se concentra si asupra propriei persoane. Cand a inceput sa se concentreze asupra propriei persoane si pacientii au inceput sa se vindece. Dupa cateva luni pacientii care erau tinuti in camasa de forta au primit permisiunea de a se plimba liberi. Altora care primeau medicamente foarte puternice li s-a redus medicatia. Si cei care pareau sa nu aiba vreo sansa de vindecare erau vindecati. Asistentelor si medicilor a inceput sa le faca placere sa vina la munca, mai mult, spitalul avea acum un surplus de personal deoarece unii pacienti erau externati. In ziua de azi, acel pavilion este inchis.
Dr. Len a purificat acea parte din viata lui care avea de “a face cu ei “; ” a fi total responsabil pentru viata mea inseamna ca totul in viata este responsabilitatea mea… Pentru a-i schimba pe ceilalti trebuie sa ma schimb eu”. Sigurul lucru pe care l-a facut doctorul a fost sa spuna in continuu Divinitatii ” te iubesc, iti multumesc, iarta-ma, imi pare rau”. Acesta sustine ca a ne iubi pe noi insine este cea mai buna cale de imbunatatire a propriei persoane, cand propria persoana a devenit mai buna putem face intreaga lume mai buna. Cand doctorul lucra in spital, tot ceea ce ajunge la el transmitea mai departe Divinitatii si ii cerea sa fie eliberat de acel lucru. Intotdeauna avea incredere ca va fi asa. Intotdeauna metoda functiona. Acesta se intreba mereu “ce se intampla in interiorul meu de am dat nastere acestei probleme si cum imi pot repara greseala?”
Dr Len ii scrie intr-un email lui Joe Vitale sa isi urmareasca de-a lungul zilei corpul, sa il exploreze cu dragoste si recunostiinta, sa ii aduca multumiri pentru respiratie si pentru bataile inimii. Corpul nostru are nevoie de dragostea si intelegerea noastra, acesta este asemeni unui copil care nu ne poate comunica mereu clar nevoile sale. In relatia cu corpul nostru este bine sa vorbim cu acesta literalmente, sa ii spunem ca il iubim exact asa cum este, sa ii cerem iertare pentru abuzurile alimentare la care l-am supus . (vezi si Osho, cartea Echilibrul Corp-Minte, cu o teorie asemanatoare, nota Laura)
Si Joe Vitale ne vorbeste despre metoda recunostintei si a iubirii, intrarea in starea “Acum” (Eckhart Tolle) unde problemele dispar lasand loc echilibrului si pacii. In clipa in care ne gasim echilibrul vedem lucrurile asa cum sunt ele si implicit ajungem sa gasim solutiile problemelor.
Cateva citate pline de intelepciune: “Atunci cand gandurile noastre sunt atat de negative incat devin canceroase, acest cancer se va transforma in realitatea fizica pe care o traim sub forma unei boli. Atunci cand gandurile noastre sunt pozitive ele vor crea o realitate fizica plina de Dragoste si bunastare.
-Suntem complet responsabili pentru tot ce ni se intampla, avand grija la ceea ce gandim avem grija sa cream viata pe care ne-o dorim.
-Vindecarea gandurilor noastre aduce cu sine vindecarea realitatii in care traim.
-Fiecare situatie negativa cu care ne confruntam este o oportunitate de a ne imbogati spiritual.
-Ceea ce blocheaza starea noastra de bine este lipsa iubirii. Iertarea este cea care deschide usa pentru ca dragostea sa poata intra din nou in fiinta noastra
Fi tu schimbarea pe care o doresti lumii. Daca iti doresti sa vezi o schimbare in cei din jurul tau schimba-te tu mai intai. Orice dorinta am avea pentru cei din jurul nostru trebuie sa schimbam intai in noi acea parte responsabila.
-Asumarea responsabilitatii este esentiala. Poate parea usor dificil la inceput, dar, daca ne schimbam pe noi vom observa cum si ceilalti se vor schimba.
-Se pare ca a va iubi pe dumneavoastra insiva este cea mai buna cale de imbunatatire a propriei persoane. Si cand propria persoana a devenit mai buna, puteti face ca intreaga lume sa fie mai buna. Ne putem vindeca doar prin iubire de sine.
Cea mai simpla metoda de vindecare este repetarea zilnica a acestor formule adresate Divinitatii: “Te iubesc”, “Imi pare rau.”, “Te rog sa ma ierti”, “Multumesc.”
-Mintea noastra este asemeni unei maimute; mereu in trecut sau in viitor niciodata in prezent ajungand astfel sa nu ne traim propriile noastre vieti.
-Scopul vietii este sa fii asezat iarasi in Dragoste, clipa de clipa. Pentru a implinii acest scop, individul trebuie sa constientizeze ca este 100% responsabil pentru viata sa asa cum a creat-o. Trebuie sa vada cum gandurile sale ii determina viata asa cum este ea clipa de clipa. Problemele nu sunt persoane, locuri sau situatii, ci mai degraba ganduri ale individului. Acesta trebuie sa ajunga la intelegerea ca nu exista un acolo exterior. Suntem responsabili pentru tot, totul este in interiorul nostru fara exceptii, trebuie sa ne purificam in interior, altfel nu ne vom putea elibera. Depinde de noi sa purificam tot ce face parte din viata noastra( terorism, economie…orice se poate purifica prin adresarea unui simplu”te iubesc” Divinitatii).
-Viata poate fi traita in doua feluri; prin intermediul amintirilor sau prin intermediul inspiratiei. Amintirile sunt programe vechi recurente in timp ce inspiratia este mesajul dat de Divinitate. Starea zero este de fapt starea in care nu avem nici un gand iar in acea stare apare inspiratia. In starea zero nu avem nici un fel de limite. Intentiile sunt limitari.
-Problemele sunt amintiri care apar iar si iar, ele nu apartin doar noua iar modul de a ne elibera este prin exprimarea dragostei fata de Divinitate. Ea aude si ne raspunde dar in felul cel mai potrivit pentru fiecare dintre noi, exact la timpul potrivit pentru fiecare in parte“.
Cu drag
Andra
1. E gresit sa purtati sosete sau, mai rau, sa ramaneti incaltati in timpul actului sexual
