Posts Tagged ‘laura andresan’

Eu sunt om…

Tuesday, September 16th, 2014

Eu sunt om, prin definiție animal evoluat, unul și bun și rău. Eu mă mișc, respir, exist, eu mă raportez la timp, la spațiu, eu gândesc, simt. Eu am granițe, dar includ și infinitul, eu iubesc, urăsc, mă bucur, sufăr, eu sunt capabilă să dau viață, dar și să o iau, eu sunt om, dar aș vrea să fiu SupraOm..

Adaptarea înseamnă evoluție, iar natura alege întotdeauna evoluția chiar și atunci când dă cu zarul, Darwin ne-a explicat perfect cum, pur și simplu, speciile care nu se adaptează… dispar. Acest fapt a fost, este și va rămâne valabil, inclusiv pentru specia din care facem, eu și tu, parte, adică homo sapiens sapiens. O specie de primate evoluate, cu un creier mai dezvoltat decât al altor mamifere, capabilă de conștiință de sine, de gândirea simbolică, de articularea limbajului.

“Cine zice că-i animal, ăla aia este. Omul este pulbere de stele”- O replică pe care am auzit-o de atâtea ori la cursuri de Filozofie și Istoria Psihologiei, spusă, uneori șoptit, alteori zbierat de către profesorul Ion Mânzat, un mare om, și o minte luminată din sfera Psihologiei din România, a Psihologiei Transpersonale în special.

Personal, mi-e tare drag domnul Mânzat, cărțile sale m-au luminat și inspirat, însă nu pot să fiu…doar atât, nu în existența aceasta. Da, eu sunt și pulbere de stele, pentru că sunt tot, dar n-am cum să fiu doar praf și infinitul, când experimentez, și cu siguranță nu degeaba, tot ce-mi include Eu Sunt. Fără Eu aș fi probabil doar un alt Buddha, într-o Nirvana neîncepută și nesfârșită, și desigur că n-aș mai avea nevoie de ce-mi dăruiește apartenența la specia homo sapiens sapiens, inclusiv un corp.

Ce este Omul?…

Omul este un animal căzut din stele, în asta pot să cred. Și chiar pot să extind înțelegerea termenului de “căzut” făcând o paralelă cu energia “căzută” în materie, energia condesată

De aici, din materie, eu cred în Sine, dar cred și în Eul meu. Deci, ce este omul… cine trăiește experiența Eu Sunt?

“Celebra frază a lui Protagoras (filosof grec sec.5 î.H.) -“măsura tuturor lucrurilor este omul”-poate servi drept caracterizare a modului cum omul s-a considerat drept centrul Universului în toate vremurile şi locurile. De aceea Cunoaşterea Omului de către om a fost şi a rămas unul din obiectivele principale ale curiozităţii lui homo sapiens sapiens probabil de la apariţia sa. In acest sens Socrate cita vestita inscripţie „Cunoaşte-te pe tine însuţi”- înscrisă pe frontispiciului templului lui Apollo de la Delfi.(…)

(…) Omul este considerat a fi o fiinţă vie aparţinând regnului animal rezultată în urma unei lungi evoluţii a vieţuitoarelor de pe această Planetă. Omul aparţine superfamiliei Hominoidelor, făcând parte din ordinul Primatelor, are toate caracteristicile acestora. Oamenii sunt Mamifere (deci au sânge cald şi îşi alăptează copiii) placentare (nasc pui vii, dar numai după o perioadă relativ foarte lungă de gestaţie în comparaţie cu celelalte mamifere). Omul este biped. (…) Organizarea membrelor inferioare umane conferă omului posibilitatea de a fi unul din cei mai rapizi alergători de cursă lungă (aptitudine pe care a pierdut-o datorită trăirii în ambianţa societăţilor civilizate).

Omul, ca toate animalele, îşi are viaţa ritmată de succesiunea ciclurilor circadiene, care implică o secvenţă a stărilor de veghe- somn şi  – ca toate animalele cu sânge cald – în  cadrul somnului are o alternanţă de stări de somn lent şi paradoxal (REM), ca o consecinţă are şi trăiri onirice (vise). Una din caracteristicile primatelor este sociabilitatea lor. La om, limbajul este posibil în special datorită organizării în emisfera cerebrală dominantă a unei adevărate „maşini de vorbit”. Astfel una din caracteristicile definitorii pentru Homo sapiens sapiens este limbajul său articulat şi extrem de complexa sa viaţă socială.

Omul este singurul primat care nu are păr pe corp, acesta este redus la câteva regiuni unde distribuţia sa depinde de hormonii sexuali androgeni sau estrogeni. (…) Omul este singurul animal care se îmbracă şi îşi colorează pielea. Comportamentul sexual al oamenilor diferă profund de cel al celorlalte mamifere. Împerecherea umană se face în mod obişnuit culcat şi lucru important.. și faţă în faţă. Actul sexual nu mai este realizat doar pentru procreere ci în marea majoritate a cazurilor pentru plăcerea pe care o produce. Menţionăm şi apariţia sărutului ca un gest important în comportamentul sexual uman. Modul de organizare a Sistemului Nervos Central Uman se caracterizează printre altele printr-o dezvoltare a Sistemului de Răsplată care generează trăirea de plăcere. Omul nu mănâncă numai pentru aportul de alimente dar şi pentru plăcerile gustative şi olfactive generate de alimente, etc.

Evoluţia progresivă ne arată că natura a făcut o opţiune interesantă şi care s-a dovedit a fi eficientă. Natura a ales sporirea inteligenţei şi nu a puterii. Aceasta a dus treptat la o creştere a mărimii şi complexităţii Sistemului Nervos Central şi mai ales a scoarţei cerebrale. Omul dispune de un creier a cărui scoarţă este structura cea mai complexă de pe Planetă şi chiar din Sistemul nostru Solar. (…) Specific pentru Homo sap.sapiens este marea dezvoltare a lobului frontal. Toate conferă omului capacităţi de adaptare surprinzătoare ce explică destinul său pe acest Pământ unde a apărut acum circa 200.000 de ani. (…) Una din cele mai caracteristice performanţe ale mentalului uman este elaborarea de abstracţiuni de grade diferite mergând până la ceea ce Platon numea „Ideile mamă” (…) Gândirea umană folosește simboluri.

Printre constantele gândirii umane este deschiderea către spiritualitate, către supranatural, către ce defineşte gândirea religioasă sau magică. Încă de la zorile existenţei sale, din Paleolitic, omul a fost religios şi atras de supranatural, Mircea Eliade a definit pe Homo religiosus şi putem spune că este aproape sinonim cu Homo sapiens sapiens. Ateismul sau materialismul radical sunt rare şi tardive şi tot M. Eliade spune undeva că mulţi atei sunt oameni religioşi care şi-au orientat sistemul religios (mecanismul gândirii religioase) cu toate caracteristice lui spre un domeniu nontranscendental. Această perenitate şi universalitate a deschiderii oamenilor către religie şi/sau magie a ridicat problema dacă această înclinaţie este un fenomen pur cultural sau dacă are o bază organică (biologică) reprezentată de o anumită structură cerebrală determinată genetic prin procesul de organogeneză și nu prin cel de învăţare. În anul 2004  s-a descris o genă (VMAT2) care ar fi responsabilă pentru „construcţia” dispozitivului neuronal ce determină trăirile metafizice, și care a fost numită “gena lui Dumnezeu”.

Pascal Boyer a încercat să explice ştiinţific existenţa în mentalul oamenilor a religiozităţii. El consideră că este vorba de o aptitudine ce apare în cursul dezvoltării filogenetice şi embriologice a funcţiilor cognitive şi care permite omului să ajungă la conştientizarea supranaturalului, religiei și magiei. (…)

Oricine abordează problema Om se izbeşte de problema conştiinţei sale. Conştiinţa umană este trăită de fiecare individ în intimitatea sa cea mai secretă şi inaccesibilă. (…) Această conştiinţă care există doar în planul virtual este definitorie pentru condiţia umană. Caracterul ei riguros subiectiv o face inaccesibilă metodelor de cercetare ale ştiinţelor exacte. Ea este „studiată” de psihologia clasică introspectivă, ca şi de psihologia psihanalitică cu toate variantele sale (…) Conştiinţa este o realitate dar noi nu avem inteligenţa necesară să o putem analiza ştiinţific în toată complexitatea ei”- academician Constantin Bălăceanu-Stolnici (textul este preluat din cartea –Antropologie, între știință și cultură- autori academician Constantin Bălăceanu-Stolnici cu Cristina Glavce, Magdalena Berescu, Adriana Borosanu)

Cu drag…

Ce ești? (provocarea care-ți aduce #celmaicoolpremiualtoamnei)

Monday, September 15th, 2014

…cel mai cool premiu al toamnei este o provocare. Una menită să genereze milioane de conexiuni în Sistemul Nervos Central al oricărui om care o acceptă, una care aprinde mintea și apoi o… muțește un pic. Dacă îndrăznești s-o accepți poți să câștigi #celmaicoolpremiualtoamnei, și anume trei produse la alegere din shopul OkapiSound, cărțile Sensul vieții- autor Alfred Adler și Despre Psihanaliză- autor Sigmund Freud, plus jucăria erotică We-vibe, oferită de sex-shopul Erogen.

Provocarea spune așa: Ce este omul? Ce este sufletul? Pentru început răspunde la aceste două întrebări. Respiră conștient de trei, cinci.. zece ori și apoi scrie sincer ce-ți spun gândurile tale. Nu există răspuns bun sau prost, e vorba doar de alegerea de a accepta sau nu ..o provocare. Se pot scrie citate, se pot lăsa linkuri cu filmulețe sau articole, care, poate, explică poziția despre ce este omul, și ce este sufletul… la fel cum o simțiți și voi.

Și acum mai respiră conștient măcar de trei ori, lasă-ți mintea să se liniștească, și apoi cu aceeași notă de sinceritate răspunde la: Ce este mintea? Are culoare? Se simte?

Dacă mintea ți-a muțit puțin, nu-i nimic, din spațiul acela …gol… își va găsi inspirația să se definească. În fond avem cu toții câte o minte, deci, ce este?

Câștigătorul îl voi anunța pe 28 septembrie. :)

Nu uitați că pe 29 septembrie OkapiSound lansează mixtape-ul toamnei OkapiTati.

Cu drag…

Bună dimineața, națiune….

Sunday, September 14th, 2014

Se întoarce…Gheorghe, Andrei Gheorghe. Unde?  La… radio, adică în regatul lui. So! Long may he reign!

Începând de mâine- 15 septembrie, Andrei Gheorghe ne face diminețile mai reale.. la  ProFM, de la 6.30 la 10.00. Iar marți, 16 septembrie, printre invitații săi îi vom auzi și pe artiștii OkapiSound.

Nu uitați de mixtape-ul toamnei.. #29septembrie #OkapiTati #BestHipHop.

Remember- Un interviu special cu Andrei Gheorghe- AICI.

Povestea a șaptea… Ôser, un călugăr în RMN

Friday, September 12th, 2014

“Toți cei care l-au cunoscut pe lama Ôser au fost uimiți de strălucirea sa, care nu se datorează straielor sale de călugăr tibetan, colorate în castaniu și auriu, ci zâmbetului său luminos. Ôser s-a născut în Europa și s-a convertit la budism; el s-a pregătit mai bine de trei decenii în Himalaya pentru a deveni călugăr tibetan, petrecând mulți dintre acești ani alături de câțiva dintre cei mai mari maeștrii spirituali ai Tibetului.

Însă astăzi Ôser (al cărui nume a fost schimbat aici pentru a-i proteja intimitatea) este pe cale să facă un pas revoluționar în istoria tradiției spirituale din care face parte acum: el se va adânci în meditație în timp ce creierul său va fi scanat de aparate de ultimă oră…

Ôser a venit la Laboratorul E.M. Keck pentru studierea Funcționarii și Comportamentului Creierul.. la invitația lui Richard Davidson, unul dintre oamenii de știință care a participat la dialogurile de la Dharamsala. Davidson, un pioner în domeniul neurologiei afectelor, dorea ca Ôser- un subiect extrem de interesant- să fie studiat intensiv cu aparate de ultimă oră pentru măsurarea funcțiilor creierului.

Ôser a petrecut mai multe luni la rând într-o sihăstrie aproape completă. Puse cap la cap, aceste luni, însumează cam doi ani și jumătate. Însă pe lângă aceasta, în decursul anilor în care a fost asistentul personal al unui maestru tibetan, n-a uitat să practice meditația, chiar și în mijlocul activităților sale zilnice, aproape în mod constant. Acum, în laborator, întrebarea era ce modificări produsese acest antrenament. (…) Consultându-se și cu Ôser, echipa de cercetare a stabilit un protocol potrivit căruia el urma să treacă succesiv de la o stare obișnuită, de repaos a minții la mai multe stări meditative specifice. Pentru cineva care ar fi crezut că meditația este un gen de exercițiu mintal unitar, definit în mod vag, în maniera Zen, discuția aceasta i-ar fi schimbat complet opiniile. Ar fi ca și cum am presupune că orice mâncare gătită este la fel, ignorând diversitatea bucătăriilor, a rețetelor și a ingredientelor din întreaga lume gastronomică. Tot așa, există nenumărate tipuri, foarte bine delimitate, de antrenament mintal- reunite cu prea multă ușurință sub termenul occidental de “meditație”- fiecare urmând instrucțiuni proprii și conducând la experiențe distincte și, așa cum spera echipa, la efecte clare asupra activității creierului.

Există totuși și asemănări între genurile de meditație practicate în diferitele tradiții spirituale: un călugăr trapist care recită Rugăciunea Inimii…are multe în comun cu un călugăr tibetan care intoneaza “Om mani padme hum”. Însă dincolo de aceste asemănări generale, există o mare diversitate de practici de meditație specifice, fiecare având propriile strategii cognitive, afective și de concentrare a atenției, și prin urmare, rezultate specifice.

Se poate spune că budismul tibetan oferă cea mai cuprinzătoare listă de opțiuni în ce privește metodele de meditație- și din această ofertă bogată a început echipa de cercetători din Madison să aleagă ce să studieze. Sugestiile inițiale ale echipei s-au oprit asupra a trei stări meditative: vizualizarea, concetrarea asupra unui punct și generarea compasiunii. Cele trei metode implicau strategii mintale suficient de distincte, astfel încât echipa era destul de sigură că acestea vor scoate în evidență configurații diferite ale activității cerebrale. (…) Ôser a putut să ofere descrieri precise pentru fiecare. Una dintre metodele alese, concentrarea asupra unui punct- o concentrare deplină asupra unui singur obiect al atenției poate fi considerată cea mai elementară și universală dintre toate practicile; ea se regăsește, într-o formă sau alta, în toate tradițiile spirituale ce folosesc meditația. (…) În sistemul tibetan (ca și în multe altele) cultivarea concentrării este un exercițiu pentru începători, o cerință preliminară, pentru a putea trece la metode mai complexe. Într-un anumit sens, concentrarea este cea mai generală formă de antrenament mintal, având multe aplicații care nu țin de spiritualitate. Pentru acest test, Ôser a ales pur și simplu un anumit punct (un mic șurub situat deasupra lui în aparatul RMN) asupra căruia să-și fixeze îndelung privirea, redirecționându-și atenția asupra lui ori de câte ori în minte îi veneau alte gânduri.

Ôser a mai propus alte trei metode pe care le considera utile: o meditație asupra devotamentului, o meditație asupra lipsei de teamă și ceea ce el numea “starea deschisă”. Aceasta din urmă se referă la o stare de veghe liberă de orice gânduri, în care mintea, după cum o descrie Ôser: “este deschisă, amplă și conștientă, lipsită de orice activitate mintală intențională. Deși nu se concentrează asupra a ceva anume, mintea este totuși pe deplin activă- nu într-o manieră concentrată, ci doar foarte deschisă și nepreocupată de nimic. Pot apărea în minte gânduri vagi, însă ele nu se înlănțuiesc în secvențe mai lungi- ci dispar tot așa cum au apărut. (…) Meditația asupra lipsei de teamă presupune să aduci în minte o stare de certitudine lipsită de teamă, o încredere profundă că nimic nu o poate deranja, fermă și categorică, fără nici o ezitare, în care nu simți aversiunea față de nimic. Intri într-o stare în care simți că, indiferent ce se întâmplă..”nu am nimic de câștigat, nu am nimic de pierdut.” Un exercițiu ajutător pentru această meditație este acela de a-ți readuce în minte calitățile învățătorilor tăi. (…) Același exercițiu funcționează și în meditația asupra compasiunii, fiind luată ca model bunătatea maestrului tău (…) În sfârșit, tehnica vizualizării presupune alcătuirea cu ochii minții a unei imagini foarte amănunțite a unei zeități budiste…Începi cu detaliile și construiești întreaga imagine de sus până jos. La modul ideal, ar trebui să poți păstra în minte o imagine completă și clară.”

Ôser era sigur ca fiecare dintre aceste șase practici de meditație va înfățișa configurații distincte ale creierului. Pentru cercetători, există distincții clare din punct de vedere al activității cognitive, între, să zicem, vizualizare și concentrarea asupra unui punct. Însă meditațiile asupra compasiunii, recunoștinței și lipsei de teamă nu par să difere prea mult în ce privește procesele mintale implicate, deși diferă în mod clar în privința conținutului. Din punct de vedere științific, dacă Ôser demostra existența unor amprente precise și consistente, la nivelul creierului, pentru fiecare dintre aceste stări meditative, aceasta ar fi fost o premieră.

Testele cu Ôser au început cu RMN-ul funcțional …care oferă o imagine video, o înregistrare continuă a modului în care regiunile creierului își schimbă în mod dinamic nivelul de activitate de la un moment la altul. RMN-ul standard observă în mod static structurile individuale ale creierului, în vreme ce RMN-ul funcțional pune în evidență felul în care aceste structuri interacționează în timpul activităților. RMN-ul funcțional îi putea oferi lui Davidson un set de imagini foarte clare a creierului lui Ôser, în fâșii transversale complete de un milimetru grosime, care apoi puteai fi analizate în orice dimensiune pentru a observa precis ce se întâmplă în timpul unui act mintal, decelând tiparele de activitate din creier. (…)

Deși majoritatea subiecților se acomodează cu acest spațiu strâmt, unii devin claustrofobi, iar câțiva chiar au amețeli sau vertij. Unii subiecți sunt puțin mai reticenți când e vorba să-și petreacă o oră sau mai mult în RMN, însă nerăbdarea lui Ôser era evidentă; voia să începem cât mai repede. Întins liniștit pe un pat mobil de spital, cu capul prins în încleștarea aparatului, arăta ca un creion uman introdus într-o ascuțitoare cubică bej de proporții enorme. Purtând căști…pentru a putea comunica cu camera de control, Ôser părea imperturbabil în timp ce tehnicienii îl supuneau la o serie lungă de teste pentru pregătire. În cele din urmă, cum Davidson era pe punctul de a începe protocolul l-a întrebat: “Ôser cum te simți?”.. “Foarte bine” l-a asigurat Ôser prin intermediul unui microfon aflat în interiorul mașinii. “Creierul tău arată foarte frumos”, a spus Davidson. “Să începem cu cinci repetiții ale stării deschise.” O voce computerizată a preluat controlul, pentru a respecta orarul foarte precis al protocolului. Comanda “pornit” a fost semnalul pentru ca Ôser să înceapă meditația, urmată de o tăcere de 60 de secunde. Apoi comanda “neutru”, urmată iar de 60 de secunde de tăcere, și ciclul se relua iarăși cu comanda “pornit”.

Aceeași rutină l-a ghidat pe Ôser pe parcursul celorlalte cinci stări de meditație, cu pauze între ele în care tehnicienii puneau la punct diferite variabile. În final, când s-a încheiat toată runda, Davidson l-a întrebat pe Ôser dacă simțea nevoia să repete vreo fază a experimentului, și răspunsul a fost: “aș vrea să repet starea deschisă, compasiunea, devotamentul și concentrarea asupra unui punct”- cele pe care el le considera cele mai importante pentru cercetări. Așa că întregul proces a pornit din nou. În timp ce se pregătea să abordeze starea deschisă, Ôser a spus că ar dori să rămână mai mult în fiecare stare. Putea să intre în starea respectivă, dar dorea s-o aprofundeze mai mult. Însă odată ce computerele au programat protocolul…intervalele de timp nu puteau fi schimbate. Totuși, tehnicienii au început să se gândească cum să poată reprograma pe loc calculatoarele. (…) Cu tot timpul petrecut cu reprogramarea și rezolvarea dificultăților tehnice, întregul test a durat mai mult de trei ore. Foarte rar subiecții ies din RMN- mai ales după ce au stat atât de mult înăuntru- cu o altă expresie pe chip decât cea de oboseală și ușurare. Însă Davidson a fost plăcut surpins să-l vadă pe Ôser ieșind din acea rutină epuizantă cu un zâmbet larg și proclamând: “Este ca o minisihăstrie!”

După o foarte scurtă pauză Ôser s-a îndreptat spre un alt laborator pentru următoarea serie de teste, de data aceasta urmând să fie folosit electroencefalograful (EEG)- aparatul care măsoară undele cerebrale. Majoritatea studiilor prin EEG folosesc doar 32 de senzori, așezați pe scalp pentru a surprinde activitatea electrică din creier.(…) Ei bine, creierul lui Ôser urma să fie monitorizat de două ori folosind căști diferite, una cu 128 de senzori, iar cealaltă cu…256 de senzori. (…) Mergând pe hol către sala de EEG, Ôser s-a pregătit cu încredere pentru o altă rundă a aceluiași protocol. Însă, de această dată, în loc să stea întins în măruntaiele unui RMN, urma să stea pe un scaun confortabil, purtând pe cap o cască asemănătoare cu un cap de meduză- ceva de genul unei căști de baie, dar cu o mulțime de fire subțiri ieșind din ea ca niște spaghetti. Sesiunea EEG a durat și ea vreo două ore. (…)

Din momentul în care datele obținute de la RMN în urma experimentului au început să fie afișate pe computerul din camera de control, s-a declanșat procesarea lor în mai multe stații de lucru, care acționau în paralel (…) Dacă rezultatele RMN erau preliminare, analiza EEG, în schimb, scosese deja la iveală rezultate bogate, referitoare la comparația dintre creierul lui Ôser în stare de repaos, și același creier în timpul meditației asupra compasiunii. Cel mai spectaculos rezultat era o creștere a activității electrice fundamentale numite gamma, din partea mediană stângă a girusului frontal, o zonă a creierului pe care experimentele anterioare ale lui Davidson au identificat-o drept un sediu al emoțiilor pozitive. În testele realizate cu cca 200 de subiecți, laboratorul lui Davidson a descoperit ca atunci când oamenii prezintă niveluri ridicate ale acestei activități cerebrale în respectiva zonă din cortexul prefrontal stâng, ei declară că resimt în mod simultan stări de fericire, entuziasm, bucurie, energie și vivacitate. Pe de altă parte, cercetările lui Davidson au scos la iveală și faptul că nivelurile ridicate de activitate într-o zonă paralelă din cealaltă parte a creierului- în zona prefrontală dreaptă- se corelează cu resimțirea unor emoții supăratoare. (…) Pacienții care suferă de depresie și anxietate profundă au cele mai ridicate niveluri de activitate în zona prefrontală dreaptă.

Aceste descoperiri au implicații importante pentru echilibrul nostru emoțional: fiecare dintre noi înregistrează un anumit raport între activitatea dreapta-stânga din zonele prefrontale, ce oferă un barometru al dispozițiilor emoționale prin care trecem de la o zi la alta. Acest raport reprezintă ceea ce poate fi considerat un punct de reper emoțional, o medie în jurul căreia oscilează stările noastre emoționale zilnice. (…)Cu cât raportul înclină mai mult spre stânga, cu atât starea noastră mintală tinde să se îmbunătățească. În timp ce mintea lui Ôser genera o stare de compasiune prin meditație, se înregistra o înclinare semnificativă a funcțiilor prefrontale către partea stângă, schimbare care era puțin probabil să se producă doar din întâmplare. (..) Pe scurt, schimbarea stării creierului lui Ôser în intervalul în care era animat de compasiune părea să reflecte o stare emoțională foarte plăcută. Se pare că însuși actul de a fi preocupat de bunăstarea altora duce la creșterea stării de mulțumire a fiecăruia. Descoperirile au adus un suport științific unei observații făcută adesea de Dalai Lama: aceea că persoana care meditează asupra compasiunii față de toate ființele este beneficiarul nemijlocit al acesteia.”( consemnare de Daniel Goleman, mai multe detalii despre rezultatele experimentelor în cartea Emoțiile Distructive- cum le putem depăși. Experimentele cu Ôser au fost posibile în urma discuțiilor purtate în anul 2000 de către Dalai Lama și oamenii de știință. Dialogul a fost un eveniment de o săptămâna organizat de Institutul pentru Minte și Viață, și s-a desfășurat în localitatea Dharamsala-India).

Dalai Lama- Mare parte a suferințelor umane apar ca urmare a emoțiilor distructive, așa cum ura hrănește violența, iar nevoia acută alimentează dependența. Una dintre cele mai importate responsabilități ale noastre, ca ființe pline de grijă față de semenii noștri, este aceea de a căuta să reducem pierderile omenești provocate de astfel de emoții, scăpate de sub control. Simt că atât budismul, cât și știința pot aduce o contribuție importantă la îndeplinirea acestei misiuni.

Budismul și știința nu se constituie în perspective opuse asupra lumii, ci mai degrabă în abordări diferite, care vizează aceeași finalitate: căutarea adevărului. (…) În ceea ce privește activitatea minții, budismul posedă o cunoaștere ezoterică veche de secole, care a suscitat interesul cercetătorilor din domeniul științelor cognitive și neurologiei, precum și a celor care studiază emoțiile, aducând contribuții semnificative la înțelegerea acestora. (…) dar, pe de altă parte, și budismul are de învățat din știință. Am spus adesea, că dacă știința descoperă și dovedește realități care vin în conflict cu concepția budistă, budismul trebuie să se schimbe luând în considerare aceste fapte. (…) Trebuie trasată totuși o distincție clară între ceea ce știința “nu cunoaște” și ceea ce știința descoperă că “nu există”. Dacă știința descoperă că ceva nu există, ar trebui să acceptăm cu toții că acel lucru nu există, cât despre ce știința nu cunoaște pur și simplu, aceasta este cu totul o altă chestiune. Un exemplu este conștiința însăși. Deși ființele dotate cu sensibilitate, inclusiv oamenii, se bucură de experiența conștientă de secole, nu știm încă ce este de fapt conștiința: nu putem descrie natura sa completă și felul în care funcționează.

În societatea modernă, știința a devenit o forță de prim rang în dezvoltarea umană și planetară. Astfel inovațiile științifice și tehnologice sunt responsabile pentru mari progrese materiale. Cu toate acestea, știința nu deține răspunsul la toate întrebările, la fel cum nici religia nu deținea toate răspunsurile în trecut. Cu cât urmărim mai mult dezvoltarea materială, ignorând satisfacția care provine din dezvoltarea interioară, cu atât valorile morale vor dispărea mai repede din comunitățile noastre. Și în asemenea împrejurări cu toții vom cunoaște nefericirea, pentru că, atunci când în inimile oamenilor nu mai este loc pentru dreptate și cinste, cei slabi sunt primii care suferă. Și resentimentul care se naște dintr-o astfel de inechitate va sfârși prin a-i afecta pe toți în mod negativ.

Datorită impactului din ce în ce mai mare al științei asupra vieților noastre, religiei și spritualității îi revine rolul de a ne aminti de propria noastră umanitate. Ceea ce trebuie să facem este să echilibrăm progresul științific și material cu acea conștiință a responsabilității, care provine din dezvoltarea interioară. Tocmai de aceea cred că acest dialog între știință și religie este important- el poate duce la rezultate care să fie de un real folos umanității.

În privința problemelor pe care le provoacă oamenilor propriile emoții distructive, budismul are multe de spus științei. Unul dintre obiectivele principale ale budismului este diminuarea emoțiilor distructive asupra vieților noastre. Budismul oferă o mare varietate de idei teoretice și metode practice, care vizează atingerea acestui obiectiv. Dacă vreunele dintre aceste metode se pot dovedi, prin teste științifice, folositoare, atunci avem toate motivele să găsim căile de a le face accesibile tuturor oamenilor, fie că sunt interesați de budism sau nu.

Unul dintre rezultatele dialogului nostru a fost realizarea unei astfel de evaluari științifice. Sunt foarte bucuros să pot spune că discuția inițiată de Institutul pentru Minte și Viață și relatată în această carte a fost mai mult decât o confruntare de idei între budism și știință. Oamenii de știință au mers mai departe și au inițiat programe experimentale pentru a testa mai multe metode budiste care ar putea fi de folos tuturor în înțelegerea și administrarea emoțiilor distructive.

Îi invit pe cititorii acestei cărți să ni se alăture în explorarea cauzelor și tratamentelor emoțiilor distructive și să reflecteze asupra numeroaselor întrebări ridicate aici, care au o importanță covârșitoare pentru noi toți. Sper că veți găsi această întâlnire dintre știință și budism tot atât de stimulativă pe cât a fost pentru mine. (28 august 2002)

***-textul este preluat din cartea Emoțiile Distructive- cum le putem depăși, autor Daniel Goleman, ed. Curtea Veche.

Cu drag…

#21vegandays…

Thursday, September 11th, 2014

…săptămâna aceasta a debutat pentru mine cu a șaptea zi de regim vegan. Una exact la fel ca toate celelalte, poate doar un pic mai dulce, datorită prăjiturii Sweet Lime din bucătăria Satya. Dar apoi a venit…marți, a opta zi de dietă, și mi-a adus o experiență nouă. Mai exact… hrana vie, crudă. Trei zile m-am hrănit cu diferite feluri de smoothie. Și culmea, nu mi s-a făcut foame decât o singură dată, și asta pentru că aveam poftă de… tofu. :) Așadar, meniul din zilele 7,8,9 și 10 de regim, nu este prea încărcat:

Luni- Mic dejun- cafea neagră cu prăjitură Sweet Lime din bucătăria Satya.

Prânz- Platou libanez din bucătăria Satya.

Cină- Paste integrale cu legume.

Marți, miercuri și joi la toate mesele am băut câte un pahar de smoothie, uneori două pahare. :)

Două rețete mi-au plăcut în mod special, acestea sunt: 1- pătrunjel, valeriană, mentă, banană, struguri, kiwi, măr, semințe de cânepă.

2- pătrunjel, mentă, cătină, para, struguri, kiwi, portocală.

Cu drag…